-Ana URMA:,,POEMELE VERII”

E vară şi grâul miroase a pâine


             Motto: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

E vară şi grâul miroase a pâine
şi lutul mă cheamă cu aburii noi,
smerit să-mi descopăr în tainice ploi
urcioare de slavă, să am pentru mâine.
.
E vatra pătată de roua fierbinte
cu gust de sărat în cute perechi,
din trupul naturii curg rănile vechi
lacrimi amare cu urmă de dinte
.
Şi sapă noi albii, diguri dărâmă,
galop nemilos strivind sub copită
case şi oameni, o jertfă cumplită,
când cer răvăşit de pământ se fărâmă…
.

Aceiaşi sortiţi să lucre pământul,
măsură au palma la streşini de ochi
tăcuţi cum o pată din macii deochi,
ştiu gustul ţărânii, au hrană cuvântul,
.
Cu ruga zidită la talpa cetăţii,
truditori aflaţi mereu în nevoi,
aceiaşi chemând în secetă ploi
acuma …îşi mută în cer bogăţii
.
Cândva şi ei foc au furat de la zei
cu fir de răbdare ţesând lăicer
vreunui dor tainic, cu albastru de cer
tăind orizonturi cu forţă de zmei.
.
E lecţia lor, e lecţia noastră trăită,
amestec de lacrimi şi magme zăcute,
la clopotul tras de mâini nevăzute
pe toţi să ne-adune în rugă spăşită…
.
E vara umbrită de strofele plânse,
în mine o parte mai cântă şi plânge
sămânţa durută cu urme de sânge
arzândă fluid, în dorurile strânse.

 

 

07.07.2010

 

 

––––––––––––-

 

Întâmplă-mă

 

 “ Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale” Ps.41.9

 

Grăbite ploi de vară răsfiră voalul ceţii,

Intr-un vârtej de frunze prins vântul jucăuş,

Îmi  flutură pe gene podoabele peceţii

Şi-arginţi de rouă crudă în palmele căuş…

.

În strop de apă dulce surâde vast oceanul,

Şi  spală serii umbre sub dealuri aruncate,

Când soare la vecernii trimite tot aleanul,

Roit în raze galben cu fire de brocarte.

.

Miros de ploaie caldă, în magicul apus

Îmi  înverzeşte gândul plutind imaginar,

Sărutul amintirii, pe floare tandru pus,

Întoarce tandru roata,  în mugure de jar…

.

Închis în mine încă,  e dorul mai flămând,

Avid de ploi albastre,  poeme să  rescriu,

Din rugurile arse,  ascunse-n foi de gând,

Aprind mai viu tăciunii, cu foc din vechiul striu.

.

Din reveria ploii o rugă-ncet mă scoate,

Desculţ în iarba verii vreau volbură să fiu,

Întâmplă-mă în ploi, întâmplă-mă în toate,

Până găsi-voi trunchiul …Copacului Cel Viu!

 

29.08.2010

 

ANA URMA


%d blogeri au apreciat asta: