GEORGETA MUSCĂ-OANĂ:,,LIRICĂ FEMININĂ”

Femeie, floare de cais

 

Licăriri seducătoare, gust de miere adunând, 

Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând;

Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais,

În livada vieţii mele, eşti poema ce n-am scris.

.

Parfumatele ocheade strâng toţi fluturii din crâng

Şi-n eterică simţire, îngeri în petale plâng.

Cad priviri însingurate – două lacuri clipocind –

Şi scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind. 

.

Se cutremură dorinţe prin cotloane sidefii,

Murmur sfânt ne primeneşte rătăcirile târzii;

În tăcerea dintre buze, sfere de lumini se strâng,

Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri se răsfrâng.

.

Mii de şoapte de iubire, armonie şi culori,

Mugurind alintu-n vise, peste gându-mi le pogori.

În beţii de-arome sfinte, pe al nopţilor altar,

Clipa – harnică albină – bea din dulcele nectar

 

.

 

Şi în ludică ninsoare – zbor de fluturi visători,

Sub săruturi selenare, în condei mi te strecori.

Cosmică îmbrăţişare mă înlănţuie în zori,

Când petalele virgine cad pe foaie – reci fiori…

.

Fost-ai trecere de-o clipă, dulce floare de cais,

Dar eternul te cuprinde în poemul ce ţi-am scris.

 

……………………..

 

În slove te prelingi, vis de iubire

 

Se isc-un vânticel ce îmi presară      

Parfum de crizanteme îmbrumate,

În nesfârşita-mi veghe dulce-amară,

Lumina izvodirii mă străbate.               

.

Cu paşii lini aluneci în odaie,

Nălucă blândă ce vii de prin Olimp,

Sub glasu-ţi cald tăcerea se îndoaie 

Şi-n irişi cerne cu úmbrele de timp.               

.

În slove te prelingi, vis de iubire!

Fărâmiţând tăcerea în cuvinte,

Mi te desprinzi din şaluri de-amintire

Şi-aievea-mi eşti poema ce nu minte

 

…………………….

Cu luna stau la cină

 

Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre,

Zvâcneşte libertatea şi-n trecerea-i barbară

Aleargă herghelia în preerii albastre;

Vin cai să se înfrupte din pajiştea stelară.

.

Foşneşte libertatea în temeri infirmate,

În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană;

Cad hamuri de lumină prin coamele-nspumate,

Vin cai să se boteze în lumi fără prihană.     

.

Ţâşnesc lumini sonore din nările-aburinde,           

Coloane spiralate topite-n depărtare –

Şi-n crupele-argintate sudoarea se aprinde;

Vin cai să se adape din jgheaburi selenare.

.

Într-un festin edenic, cu luna stau la cină,                    

Sorb liniştea albastră, din stele muşc lumină.    

……………………           

Iubire, dulce adăstare

 

Iubire –

foşnet de val în scoica simţirii,

zeiţă cu amforele pline de lumină

şlefuind în universul aşteptărilor           

veşnicia jurământului,

conturând cu penelul clipei

cuiburi de-amintiri prin anotimpuri

ce sfârşesc sub genunchiul lunii.

.

Speranţă –

evadare în câmpia visului,

reavăn contur de dimineţi în care

copacii se trezesc din somnul tăcerii,

lăstărind în pântecul umbrei.

.

Aşteptare –

vârtejuri de culori

ţintuite în trunchiul răbdării,

hrănite cu dor din rădăcina împlinirii.

.

Chemare –

ambră izvorândă în amfore de pământ,

virgină tălăzuire înfiorând aşteptarea.

.

Lumină şi iubire, iubire şi credinţă –

eteric zbor… dincolo de trup, dincolo de simţuri.

 

GEORGETA MUSCĂ-OANĂ