-Ioana STUPARU:,,Armoniile primăverii”

Daţi-mi un fluier

La frunză v-aş zice o doină din sat,

Cântată fiind cândva, într-o vară,

Compusă de-un Ion pentru-o Mărioară.

Iubire rămasă făr’ de rezultat.

Răchita doinea şi ea-n ulicioară,

Şi grâul în spicul abia secerat;

Sălta la fereastră boboc de muşcat’,

Răscrucea vuia în fiece seară.

Aduceţi un fluier sau daţi-mi un pai,

Ce chef am de-un cântec de dor şi de drag!

Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,

Să simt cum tresaltă ţărâna din prag,

Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!

E mult prea departe iubitu-mi meleag!

––––––

Iarăşi

Şi iarăşi vii c-un braţ de lemne ude,

Le pui în stivă peste spuza care

Aprinde doar din pură întâmplare

O flacără în pâlpâiri zălude.

Când vatra pomosteală nu mai are

Şi jarul dispărea-va nu ştiu unde…

Scânteia dragostei nu mai răspunde –

Chemată-i de nisipuri mişcătoare.

Şi dacă soarele vrea să se-arate,

Iar evantai de raze te-asaltează,

Păstreaz-un braţ din lemnele uscate

Şi lasă timpul care nu trădează,

Să pomostească vatra-n nestemate.

Astfel “jarul iubirii” se păstrează.

––––––––

În ziua aceea

În ziua-aceea dat-a Domnul, soare…

Venisem de departe, pare-mi-se.

O şoaptă undeva se auzise

Că nu-i venirea mea întâmplătoare.

Moment de terrian îmi dăruise

Cel ce deţine Forţa Creatoare

Şi cazul nu mai e să mă-ntreb: oare,

Avem cu toţii clipele prescrise?

De-aceea fac ce cred că se cuvine:

Din nou mă-nclin în faţa Ta, Slăvite!

Că-n vie-aleasă m-ai sădit pe mine,

Umil lăstar cu fructe pârguite,

Ce roade coapte vrea s-aducă-n fine,

Celor ce scriu « cuvinte potrivite >.

–––––––

Îţi aminteşti?

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor,

Strunind până şi timpul în frâie de mătase.

Un colţ de cer, magnific în rubiniu pictase

Doar pentru noi Slăvitul-AtotulCreator.

Amurgul înfăşase al zilei Astru-n scutec

Şi-l luase Maica-Noapte în braţe, să îl culce.

Fără a ţine seamă de timpul ce se duce,

Greieri în fracuri negre se măiestreau în cântec.

Uimiţi priveam cum cerul stea după stea-şi anină

Clădind deasupra noastră dumnezeiesc décor!

Duh Sfânt ne trimisese AtotulCreator,

Prin aer se plimba parfumul de “Regină”.

Când Zorile de ziuă se pregăteau să vină,

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor.


%d blogeri au apreciat asta: