-Mariana Voica Grecu:,,Flori de suflet românesc”-din dor de folclor

SFÂNTĂ FLOARE BUSUIOC

Frunzuliţă viorele,

În grădina casei mele

Am crescut cinci floricele.

Cum e soarele în zori

Astfel sunt ai mei feciori.

Şi-ţi dau aripi ca să zbori.

Ca zambila parfumată

Mândră este a mea fată.

Aş privi-o viaţa toată.

Când fetiţa mea zâmbeşte

Soarele îţi străluceşte.

Toată lumea o iubeşte.

Floare albă de lalea

Ei sunt toat-averea mea

Nu-mi mai pare viaţa grea.

I-am crescut cu drag şi dor

În ciuda duşmanilor

Ce au grija mea şi-a lor!

Sfântă floare busuioc,

Tu care mi-aduci noroc.

Mi-arde inima cu foc.

Roagă-l tu pe Dumnezeu

Să ne-ajute când ni-e greu

Şi să deie la duşmani

Griji puţine şi mulţi bani.

Busuioc, floare de soi

Roagă-l tu şi pentru noi

Să ne ierte de păcate

La Mulţi Ani, cu sănătate!

DOR DE CÂNTEC

Firicel de albăstrea,

Când eram mai tinerea

Mă rugam lui Dumnezeu

Să-mi dea soartă cum vreau eu.

Dar El nu m-a ascultat.

Să vă spun ce s-a-ntâmplat:

Mi-am dorit pe-acest pământ

Toată viaţa mea să cânt.

Dimineaţa mă trezeam

În oglindă mă priveam

Şi cântam de drag şi dor

Cântecele din folclor.

Mama mea când m-auzea

Tot de treabă-mi căuta;

Îi era şi ei prea greu

Cu-unş’pe prunci în jurul său.

Dar vă spun, a ei povaţă

Mult mi-a folosit în viaţă.

Ajunsă de măritat

Tot ea mi-a ales bărbat.

Ani de ani am dus-o greu:

Ştie numai Dumnezeu.

Bătrâneţea a venit.

Omul meu s-a liniştit.

Am muncit şi-am învăţat,

De cântat nu m-am lăsat

Şi-am crescut în grădiniţă

Patru crini şi-o garofiţă.

Doamne, eu mă rog la Tine

La duşmani, Tu fă-le bine.

Mă mai rog din zori în zori

Apără-i pe-ai mei feciori.

Iar de-i lumea, bună, rea,

Grijă ai de fata mea;

Pentru asta am trăit,

Am cântat şi Te-am iubit…

AM PE LUME CINCI COPII

Frunzuliţă din câmpii

Am pe lume cinci copii.

Până mari eu i-am văzut

Multă grijă am avut.

Pe braţe i-am legănat

Şi cu mult drag le-am cântat.

Şi iar verde de sulfină,

Patru crini am în grădină,

Mai pe urmă-o lăcrimioară,

Mă unge la inimioară.

Bucuria-mi este mare:

Mă uit la ei ca la soare.

Iar când cerul se-nnorează

Inima mea se-ntristează.

Vremurile s-au schimbat

Iar băieţii mi-au plecat.

Mi i-a luat străinătatea,

Mi-au lăsat singurătatea.

Dar nu sunt chiar singurea,

O am pe fetiţa mea.

Când mă vede supărată,

Lasă toată treaba baltă

Şi se-aşează-n poala mea

Tot ştergându-mi lacrima.

Eu ştiu, mamă, că ţi-e dor,

Nici mie nu mi-e uşor.

Va mai trece-o săptămână

Şi vom fi iar împreună.

Fraţii, sora şi-au lăsat

În urmă nu s-au uitat.

Am să-l rog pe Dumnezeu

Să v-ajute când ţi-e greu.

Să vă ierte de păcate

Să veniţi cu sănătate…

9 octombrie 2008 Mariana Voica Grecu


%d blogeri au apreciat asta: