-Aurel Anghel:,,Dragul meu Rici”

Draga mea Ricia,

Ieri, cand te-am intalnit pe drumul pietruit dinspre turnul de apa din Crang nici nu stiam cum te cheama.

Vreau sa-ti spun ca te-am vazut la timp, am pus o frana usoara si bicileta s-a oprit la un metru de tine. Erai chiar in mijlocul drumului .Paseai atat de sigur de tine incat a fost prima oara cand am vazut picioarele unui arici, adica labutele tale ac de pui de rata si ghiarele ascutite pe care le scosesesi ca sa te sprijini de pietre si sa inaintezi. Cand am vazut ce viteza prinzi m-am bucurat nespus, ai fi reusit sa treci repede si daca ar fi trecut pe acolo o masina. Dar ce zic eu de masina , ca la cat de bine auzi tu cum se misca rama pe sub pamant, cum n-ai fi auyit tu acest nemernic car de fier care da jos intr-o secunda chiar si o caprioara.

Vai, mi-am inchipuit , dupa ce m-am jucat si după ce am vorbit cu tine ce s-ar fi intamplat daca te lovea o masina…

-Ce s-ar fi intampmalat, zici?Nimic. A, da, i-as fi dezumflat cauciucul. Poate nu stii cat de tari si de ascutiti sunt tepii mei si cat de tare ii imping eu in cel de deasupra mea.

-Dar daca venea vreun tanc de la unitatile din apropiere?

-Nu stii nimic, si parca imi spuneai sa stau cuminte, ca esti profesor si ca o sa ma inveti…Ce vrei sa ma inveti tu pe mine, eu stiu tot despre voi, oamenii, cele mai curioase si rautacioase fiinte.

Eu stiu de la bunica mea o poveste si n-am sa ti-o spun decat daca ma mai gasesti o data in acelast loc.

Mi s-au inmuiat picioarele si mi-am amintit ca am la mine un aparat de fotografiat digital

Am rostit o scurta rugaciune :

-Ajuta-ma ,Doamne sa-i fac o poza, sa nu mi se termine bateriile…

Si am reusit. Mai intai l-am fotografiat exact in clipa in care trecuse drumul de piatra si ajunsese sa produca acel zgomot atat de drag mie, al lovirii fiintei miscatoare de frunzisul uscat, al primelor frunze care au acoperit iarba verii si ea uscata…

-Sati putin, nu se mai poate intampla nimic rau.

-Esti sigur, si a mai facut cativa pasi, adica a alergat atat de repede inact abia am avut timp sa scot aparatul din borseta .

Facuse deja vreo 4 metri si s-a aoprit langa un prieten de-al lui, un copac gros cat trupul meu. S-a oprit ,si-a scos capul de sub tepi, s-a uitata inapoi si l-am auzit ca in vis vorbind in cea mai curata limba romana.

-Vino, profesore, aici va fi viitoarea mea casa.

-Cum ,ce casa, despre ce vorbesti ?

-Aici m-am nascut exact acum patru luni, cand tu erai prea departe ca sa afli.

-Recunosc, niciodata Crangul n-a fost mai frumos, nicodata Crangul nu mi-a fost mai drag ca in aceasta clipa.

Am avut si o usoara strangere de inima.De ce nu e acum aici una din nepotelele mele, de ce nu am intalnit eu pe bunicii sau starbunicii lui Rici, sa le arat copiilor aceasta minune despre care am aflat ca este cel mai indragit animalut din toate timpurile si aproape la toate popoarele.

-Sati cuminte Rici, am apucat sa spun infiorat de frumusetea clipei care mi s-a dat, stai cuminte .

-Vai, ce soi de profesor.. vai , nu stii nimic. Sa-ti arat .Si pana sa ma dumiresc Rici al meu s-a intors cu piciaorele in sus, a inceput sa le miste si am vazut ce nu credeam ca voi vedea vreodata. Pe burtica lui , unde Dumnezeu semnase fire de puf, am vazut forma unei labute ca de soricel, care se contura ca imaginile ce apareau in revelator cand copii mei faceau acasa fotografii.

Am amutit.

-Daca vrei sa-mi dai un nume mai pune un A la safrsitul cuvantului. Ma cheam Ricia si ma grabesc, mai am de mers mult. Maine e sorocul puilor mei. Sunt cinci bietii de ei si-i voi aduce pe lume acum cand mai e putin si trece vara. Acum, cand e mancare destula dar nu pentru ei ci doar pentru mine.Ce stiti voi profesorii despre noi ? Ce stiti voi oamenii despre noi ?

Bunicul meu a murit acum 20 de ani.Un copil rau urla ca un nebun, ca vrea sa vada ariciul.

-Vreau sa-l vad, ce-mi arati doar tepii lui…

Bunicul lui si bunicul meu…

Bunicul lui a infipt un baston care avea un cui ascutit in varaf , de frica bunicul meu a scos un tipat ce l-a speriat pe copil.Si a fuguit. Dar bunicul copilului s-a intors, a mai apast o data , bunicul meu s-a intors, le-a aratat fata, burta lui plina de peri ca de puf, a scos si limba , a vrut sa le mai spuna ceva…

Asa l-a gasit bunica peste doua zile, ea care pierise de frica atunci cand copilul urla si a fugit departe in padure.

-Vreau sa-i vad capul, vreau sa-l vad…

Am amutit, ce poveste simpla , ce poveste trista, ce poveste !

-Si sa stii ca daca ma vei mai intalni vreodata te voi recunoaste doar daca imi ve spune Ricia…

Am mai facut o poza si am plecat. Ricia a disparut. Culoarea tepilor ei de frunze ruginii staruie si aud acum, cand scriu acel zgomot de frunze uscate peste care trecea Ricia.

Ricia, draga mea Ricia, am de la tine trei fotografii.Unde sa te intalnesc sa ti le dau cu cea mai mare bucurie.La 24 de ore dupa ce un arici mi-a taiat calea pe drumul dinspre unitatile miltare si turnul de apa din Crang citesc pe Internet despre aceasta minunata creatie a l ui Dumnezeu ;

» In mitologia romana, ariciul este considerat ca fiind cel mai drept ” concurent ” al celor doi demiurgi : Fartatul si Nefartatul, acestia consultandu-l des mai ales in rezolvarea unor etape esentiale ale creatiei, insa, il consulta nu direct, ci indirect, prin intermediari, alte fapturi mitice : albina, corbul, naparca . Ariciul este considerat ca fiind drept, cu decizii intelepte, si, demiurgii, apeleaza la sfatul lui sau, chiar lasa ariciul sa creeze ceea ce ei considerau ca nu s-ar fi cuvenit sa creeze ei : ridicarea Cerului deasupra Pamantului, ridicarea si impartirea apelor pe Pamant, crearea muntilor, movilelor, dealurilor, crearea campiilor si vailor, etc. Cel mai important rol, cea mai dificila si provocatoare sarcina a Ariciului este insa, aceea de a drege ceea ce nu au conceput bine cei doi demiurgi, Fartatul si Nefartatul. Dintre cei care s-au aplecat asupra studierii, culegerii legendelor mitice, scrierii si publicarii lor, mentionat de catre Romulus Vulcanescu in ” Mitologie Romina ” este L. A. Candrea, care atribuie micutei fapturi mitice, doua atributii majore, si anume :

– ariciul ii sfatuieste pe demiurgi cum anume sa faca muntii si vaile ;

– ariciul concepe, creeaza el insusi muntii si vaile in locul celor doi demiurgi ;

L. A. Candrea considera ca Ariciul este ” adevaratul inginer al creatiei “. La randul sau, Mircea Eliade, acorda Ariciului acelasi caracter demiurgic , in procesul complex al cosmogoniei .”

PS Da-mi Doamne , de acolo din cer macar adresa de IMAIL a Riciei, sa-i citesc si ei cate minuni am afalat eu azi desprea neamul ei cel tepos si minunat.

Aurel Anghel 03/08/2008 13:27:36

P.S. Acum pot s-o vad pe ricia de cate ori deschid calculatorul.Am asezat poza ei pe desktop.

V-o trimit, sa se bucure si alti copii si alti iubitori de intamplari cu atatea minunatii din Carngul de la Buzau

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: