,,Ecouri la POEZII DIN DEGETAR”

Într-aşa un degetar

pus cu dragoste şi har

Într-un degeţel cuvânt

cum nu este pe pământ

N-ai ce face, nici desface;

eşti uimit de ce-ai citit

câte-acolo s-au pitit

în cuvântul degetar

şi în cap de făurar

de minuni, scrise discret

de un meşter zis poet.

Dar poetul cu pricina

e chiar draga Cezarina.

Singurică şi cu har

Scoate ea din degetar

minunata sa comoară

zi de zi, seară de seară,

poezie fermecată

într-o carte-adevărată.

Să citeşti şi să priveşti

lumea asta de poveşti,

lumea asta preacurată,

tot cu rime-amestecată.

Lumea ca o feerie

ce-i cântată-n poezie

de copii şi de bunici

doar atât poţi să mai zici:

Că nu e dat orişicui

Un condei să ia din cui,

o bucată de hârtie

şi să scrie, iar să scrie

doar ca să primească-n dar

chiar un munte de cleştar,

în care-a aprins lumina

draga noastră Cezarina.

P.S. Citesc din nou uimit aceasta revărsare de inspiraţie divină, aceste minunate imagini care se agaţă una de alta, compunând cea mai minunată imagine, o teribilă metaforă, într-o mişcare uriaşă a lumii devenită Cuvânt fermecat, datorită lumii copiilor….Toate acestea sunt un dar ceresc care se transmite apoi celei mai mari minuni de pe pământ: Copilul de lângă noi.

AUREL ANGHEL

(Buzău, 14 ianuarie 2009)