-,,Zvon de primăvară”

Ninge, ninge!… Pe o creangă,

Stă o vrabie pribeagă.

Strop de humă zburător

Ciripind într-un picior.

.

Vântul care saltă, saltă

Peste case neaua toată,

Se uită la ea mirat:

-Cum de-i arde de cântat?

.

Vrăbiuţa ştie bine:

-Iarna!?… sigur nu mai vine!

C-a zărit, sub marea albă,

Ghiocei şi-un fir de iarbă.

.

Iar în vârf de rămurea

S-a topit în verde-o stea,

Şi s-a strecurat uşor

Într-un mugur-mâţişor.

.

Doar un strop de aşteptare

Şi-o să fie încântare!

Fluturi, flori, căldură, soare:

Primăvară! Înălţare!

Camelia Ciobotaru