-,,Cântecele pădurii”
LEAGĂN SFÂNT
Dăinuind prin ani, Carpaţii
veşnic tineri şi frumoşi
ne trimit prelungi ecouri
de la zimbri, de la bouri,
leagăn de legende sfinte
din strămoşi.
.
Prin păduri abia tresar
pe sub umbră de stejar
şipotele de izvoare,
limpezi ape de cleştar.
.
În câmpia însorită
şi scăldată-n aur viu
ca-ntr-un leagăn sfânt de datini
taina coacerii de pâine
dăinuie din tată-n fiu.
.
Fie munte, fie şes,
Ţara are-un chip ales.
Leagăn de balade-mi fie,
Ţara mea de Poezie!
.
CĂRĂBUŞUL
Cărăbuşul cărăuş
cară lemne pe-un urcuş.
Tocmai traversează-o punte
să-şi clădească sus, pe munte
o colibă pentru iarnă
fiindcă s-a pornit să cearnă
din văzduh o ploaie rece.
.
Prin primejdii multe trece.
Ce povară, ce urcuş!
S-a făcut alunecuş.
.
Toamna s-a-ntrecut cu gluma
şi-a trimis solie – bruma.
Bate-un cui, coc-boc şi iată
el acoperişul gată.
Uşa-nchide-ncet încet
şi dă ultimul concert.
.
Obosit şi somnoros
lasă violina jos,
somnul iernii să-l răpună.
Noapte lungă,
Noapte bună!
.
ÎN ZĂVOI
Hai să mergem în zăvoi
să culegem un trifoi
şi o mândră garofiţă
’n luminiş de poeniţă.
.
Aşadar, copii, la start –
ca eroii lui Jean Bart
să zburdăm prin poieniţă
peste drum de grădiniţă.
.
Iat-o harnică albină,
nu te teme, Cătălină!
Vai, un pui de rândunică
a căzut din cuib de frică.
.
L-o fi căutând măicuţa
disperată, sărăcuţa.
Fiindcă are caş la cioc
să-l urcăm, copii, la loc
.
lângă frăţiorii lui
pe năstruşnicul de pui
ce-a luat, nerăbdător
prima lecţie de zbor….
.
CONCERT ÎN CODRU
Un prigor şi-un cintezoi
într-o bună dimineaţă
auziră: Cri-cri-cri!
sub tufă de trifoi.
.
Hotărâră să provoace
o întrecere-n răstoace
şi strigară din copac:
.
-Măi, Cri-Cri, măi greieraş,
vrei să te întreci cu noi
în zăvoi?
.
De sub frunza de trifoi
apăru încet, integru,
în costum de stofă, negru,
cântăreţul greieraş.
.
Scoase-arcuşul din aripă
şi improviză în pripă
un acord înălţător.
Ce desăvârşit actor!
.
Într-o clipă-a cucerit
şi pe micul cintezoi
şi pe dumnealui, prigorul.
.
Astfel că la cinci şi-un sfert
vă invită la concert
un trio original
susţinând un recital
în tril-tril universal!
.
PĂDUREA
Are-un corn cu bunătăţi;
fel de fel de vietăţi
vin pe rând să se-ospăteze
fără să i-l micşoreze.
.
A râvnit agoniseală,
pentru toţi, cu socoteală,
nimeni să nu flămânzească,
în toată zarea pământească.
Ba să le şi prisosească.
.
Vin şi ciutele şi cerbii
să ghicească firul ierbii,
iepuraşii pofticioşi
după morcovii gustoşi.
.
Ursul hotărât, vezi bine
să dea iama prin albine.
Jderul şi cu veveriţa
joacă înfoind codiţa.
.
Parcă-s acrobaţi pe scenă
în a codrului arenă.
Şi-n frunzişul – berechet
păsările fac banchet,
până vulpea, bat-o focul,
vine să le strice jocul….
.
UITE-O, NU-I!
Cu un cântecel în frunte
sus pe munte, chiar de-a buşa uneori
prin împărăţii de flori,
am ajuns, pitiş, pitiş,
prin brădet, prin aluniş,
repejor sau mai încet
în poiană-n luminiş.
.
-Nu mai mergem nici un pas!
Vreau să facem un popas,
strigă tare o fetiţă.
-Am văzut o veveriţă,
spune altul, mai cu moţ,
de răsună tot înaltul.
.
-Hai să-i dăruim alune,
nucuşoare sau chiar ghindă.
Cine ar putea s-o prindă?
Dumneaei, ca o zvârlugă
ne-a cam pus pe toţi pe fugă.
.
-Ce zburdalnică duduie!
Uite-o, nu e! Uite-o, nu e!
.
DOMNIŞOARA VEVERIŢA
Speriată, din tufiş
s-a ivit în poieniţă
poposind, o veveriţă.
Doi ochi mici privind cruciş.
.
Pe-orişicare fel de vreme
puştii-au învăţat s-o cheme.
Două nuci bat darabana
şi o strigă: Mariana!
.
Îi oferă-un sân de-alune,
ghindă, nucuşoare bune.
Ea le prinde, le agaţă
cu lăbuţele din faţă
.
şi ca nimeni să le fure
le ascunde în pădure.
Şi sărind apoi de sus,
a uitat unde le-a pus.
.
Vine-apoi din nou să ceară
drăgălaşa domnişoară…
.
CÂNTECUL PRIVIGHETORII
În afund de codru teafăr
un sobor de păsăret
cânt-un cor de tineret
la lumină de luceafăr.
.
Şi-n imensitatea bolţii
se aude, parcă zboară,
trilul dulce, de fecioară
al privighetorii nopţii.
.
Parcă-şi ţine răsuflarea
de cristal curat, izvorul;
şi zefiru-şi ţine boarea,
amuţeşte brusc şi corul.
.
Până, binevoitor,
ne aduce la ureche,
un ecou fără pereche
cântecul înălţător.
.
DRUMEŢII PE MUNTE
Cu traseul stabilit
în excursie-au pornit,
sus, pe munţii cei semeţi
toţi copiii îndrăzneţi.
.
După hartă şi busolă,
sub a cerului cupolă,
temerarii se avântă
şi-ntr-un glas, cu toţii, cântă.
.
Cântec drag de drumeţie
intonat cu voioşie.
Fetele-şi anină-n plete
un mănunchi de margarete,
coroniţe de narcise
ce le împletesc cu vise.
.
Pe poteci de munţi sihaştri,
ochii le surâd, albaştri,
ca şi cerul verii – clar,
limpede ca de cleştar.
.
Coborând pe serpentine
întâlnesc izvoare-alpine,
pe cărări de frumuseţe
pe-ndelete vor să-nveţe
.
toate tainele pădurii
şi comorile naturii
nerostite în cuvinte.
Deci: Cu cântec, înainte!
.
POVEŞTILE DE LA NATURĂ
Câte basme ascunse-n goruni
în stejari sau în paltini, în cetini,
s-au păstrat de la bunii străbuni
vei afla dacă vrei să încetini
.
mlădioşii tăi paşi de copil
cu uimire şi fără de veste,
când te-apropii de mine tiptil
să-mi asculţi fermecata poveste.
.
Hai cu mine-n pădure-aşadar,
să-nvăţăm s-auzim în natură
o istorie scrisă cu jar
să-ţi tresalte întreaga făptură…
.
Iar mestecenii-nalţi, câte ştiu,
minunate poveşti din vechime,
nici nu pot prididi să le scriu
să le am mai târziu pentru tine…
.
NESFÂRŞIT IZVOR DE TAINE
E natura un tezaur
nesfârşit de armonie;
nici măcar un meşter faur
n-o întrece-n măiestrie.
.
Nesfârşit izvor de taine
şi mistere nepătrunse
îmbrăcând diverse haine
la vedere sau ascunse.
.
Animale cu armură,
carapace, solzi şi coarne,
cu războinică alură
care-s gata să răstoarne
.
un copac sau sunt în stare
dacă-n cale li se-arată
o dihanie mai mare
să învingă-nverşunată
.
o dispută, se-nţelege
şi învinge doar acel
după a naturii lege,
care dovedeşte zel
.
Şi curaj dar şi putere
în această junglă mare,
care ceas de ceas îşi cere
dreptul de la fiecare.
Fie gâză efemeră
sau gigant care se-nfruptă
dintr-o lume pasageră
şi învinge-n orice luptă.
Galaţi, 13 decembrie 2008 Cezarina Adamescu
Trackback this post