-,,Cântecele pădurii”

LEAGĂN SFÂNT

Dăinuind prin ani, Carpaţii

veşnic tineri şi frumoşi

ne trimit prelungi ecouri

de la zimbri, de la bouri,

leagăn de legende sfinte

din strămoşi.

.

Prin păduri abia tresar

pe sub umbră de stejar

şipotele de izvoare,

limpezi ape de cleştar.

.

În câmpia însorită

şi scăldată-n aur viu

ca-ntr-un leagăn sfânt de datini

taina coacerii de pâine

dăinuie din tată-n fiu.

.

Fie munte, fie şes,

Ţara are-un chip ales.

Leagăn de balade-mi fie,

Ţara mea de Poezie!

.

CĂRĂBUŞUL

Cărăbuşul cărăuş

cară lemne pe-un urcuş.

Tocmai traversează-o punte

să-şi clădească sus, pe munte

o colibă pentru iarnă

fiindcă s-a pornit să cearnă

din văzduh o ploaie rece.

.

Prin primejdii multe trece.

Ce povară, ce urcuş!

S-a făcut alunecuş.

.

Toamna s-a-ntrecut cu gluma

şi-a trimis solie – bruma.

Bate-un cui, coc-boc şi iată

el acoperişul gată.

Uşa-nchide-ncet încet

şi dă ultimul concert.

.

Obosit şi somnoros

lasă violina jos,

somnul iernii să-l răpună.

Noapte lungă,

Noapte bună!

.

ÎN ZĂVOI

Hai să mergem în zăvoi

să culegem un trifoi

şi o mândră garofiţă

’n luminiş de poeniţă.

.

Aşadar, copii, la start –

ca eroii lui Jean Bart

să zburdăm prin poieniţă

peste drum de grădiniţă.

.

Iat-o harnică albină,

nu te teme, Cătălină!

Vai, un pui de rândunică

a căzut din cuib de frică.

.

L-o fi căutând măicuţa

disperată, sărăcuţa.

Fiindcă are caş la cioc

să-l urcăm, copii, la loc

.

lângă frăţiorii lui

pe năstruşnicul de pui

ce-a luat, nerăbdător

prima lecţie de zbor….

.

CONCERT ÎN CODRU

Un prigor şi-un cintezoi

într-o bună dimineaţă

auziră: Cri-cri-cri!

sub tufă de trifoi.

.

Hotărâră să provoace

o întrecere-n răstoace

şi strigară din copac:

.

-Măi, Cri-Cri, măi greieraş,

vrei să te întreci cu noi

în zăvoi?

.

De sub frunza de trifoi

apăru încet, integru,

în costum de stofă, negru,

cântăreţul greieraş.

.

Scoase-arcuşul din aripă

şi improviză în pripă

un acord înălţător.

Ce desăvârşit actor!

.

Într-o clipă-a cucerit

şi pe micul cintezoi

şi pe dumnealui, prigorul.

.

Astfel că la cinci şi-un sfert

vă invită la concert

un trio original

susţinând un recital

în tril-tril universal!

.

PĂDUREA

Are-un corn cu bunătăţi;

fel de fel de vietăţi

vin pe rând să se-ospăteze

fără să i-l micşoreze.

.

A râvnit agoniseală,

pentru toţi, cu socoteală,

nimeni să nu flămânzească,

în toată zarea pământească.

Ba să le şi prisosească.

.

Vin şi ciutele şi cerbii

să ghicească firul ierbii,

iepuraşii pofticioşi

după morcovii gustoşi.

.

Ursul hotărât, vezi bine

să dea iama prin albine.

Jderul şi cu veveriţa

joacă înfoind codiţa.

.

Parcă-s acrobaţi pe scenă

în a codrului arenă.

Şi-n frunzişul – berechet

păsările fac banchet,

până vulpea, bat-o focul,

vine să le strice jocul….

.

UITE-O, NU-I!

Cu un cântecel în frunte

sus pe munte, chiar de-a buşa uneori

prin împărăţii de flori,

am ajuns, pitiş, pitiş,

prin brădet, prin aluniş,

repejor sau mai încet

în poiană-n luminiş.

.

-Nu mai mergem nici un pas!

Vreau să facem un popas,

strigă tare o fetiţă.

-Am văzut o veveriţă,

spune altul, mai cu moţ,

de răsună tot înaltul.

.

-Hai să-i dăruim alune,

nucuşoare sau chiar ghindă.

Cine ar putea s-o prindă?

Dumneaei, ca o zvârlugă

ne-a cam pus pe toţi pe fugă.

.

-Ce zburdalnică duduie!

Uite-o, nu e! Uite-o, nu e!

.

DOMNIŞOARA VEVERIŢA

Speriată, din tufiş

s-a ivit în poieniţă

poposind, o veveriţă.

Doi ochi mici privind cruciş.

.

Pe-orişicare fel de vreme

puştii-au învăţat s-o cheme.

Două nuci bat darabana

şi o strigă: Mariana!

.

Îi oferă-un sân de-alune,

ghindă, nucuşoare bune.

Ea le prinde, le agaţă

cu lăbuţele din faţă

.

şi ca nimeni să le fure

le ascunde în pădure.

Şi sărind apoi de sus,

a uitat unde le-a pus.

.

Vine-apoi din nou să ceară

drăgălaşa domnişoară…

.

CÂNTECUL PRIVIGHETORII

În afund de codru teafăr

un sobor de păsăret

cânt-un cor de tineret

la lumină de luceafăr.

.

Şi-n imensitatea bolţii

se aude, parcă zboară,

trilul dulce, de fecioară

al privighetorii nopţii.

.

Parcă-şi ţine răsuflarea

de cristal curat, izvorul;

şi zefiru-şi ţine boarea,

amuţeşte brusc şi corul.

.

Până, binevoitor,

ne aduce la ureche,

un ecou fără pereche

cântecul înălţător.

.

DRUMEŢII PE MUNTE

Cu traseul stabilit

în excursie-au pornit,

sus, pe munţii cei semeţi

toţi copiii îndrăzneţi.

.

După hartă şi busolă,

sub a cerului cupolă,

temerarii se avântă

şi-ntr-un glas, cu toţii, cântă.

.

Cântec drag de drumeţie

intonat cu voioşie.

Fetele-şi anină-n plete

un mănunchi de margarete,

coroniţe de narcise

ce le împletesc cu vise.

.

Pe poteci de munţi sihaştri,

ochii le surâd, albaştri,

ca şi cerul verii – clar,

limpede ca de cleştar.

.

Coborând pe serpentine

întâlnesc izvoare-alpine,

pe cărări de frumuseţe

pe-ndelete vor să-nveţe

.

toate tainele pădurii

şi comorile naturii

nerostite în cuvinte.

Deci: Cu cântec, înainte!

.

POVEŞTILE DE LA NATURĂ

Câte basme ascunse-n goruni

în stejari sau în paltini, în cetini,

s-au păstrat de la bunii străbuni

vei afla dacă vrei să încetini

.

mlădioşii tăi paşi de copil

cu uimire şi fără de veste,

când te-apropii de mine tiptil

să-mi asculţi fermecata poveste.

.

Hai cu mine-n pădure-aşadar,

să-nvăţăm s-auzim în natură

o istorie scrisă cu jar

să-ţi tresalte întreaga făptură…

.

Iar mestecenii-nalţi, câte ştiu,

minunate poveşti din vechime,

nici nu pot prididi să le scriu

să le am mai târziu pentru tine…

.

NESFÂRŞIT IZVOR DE TAINE

E natura un tezaur

nesfârşit de armonie;

nici măcar un meşter faur

n-o întrece-n măiestrie.

.

Nesfârşit izvor de taine

şi mistere nepătrunse

îmbrăcând diverse haine

la vedere sau ascunse.

.

Animale cu armură,

carapace, solzi şi coarne,

cu războinică alură

care-s gata să răstoarne

.

un copac sau sunt în stare

dacă-n cale li se-arată

o dihanie mai mare

să învingă-nverşunată

.

o dispută, se-nţelege

şi învinge doar acel

după a naturii lege,

care dovedeşte zel

.

Şi curaj dar şi putere

în această junglă mare,

care ceas de ceas îşi cere

dreptul de la fiecare.

Fie gâză efemeră

sau gigant care se-nfruptă

dintr-o lume pasageră

şi învinge-n orice luptă.

Galaţi, 13 decembrie 2008 Cezarina Adamescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: