-,,Dor de MAMA”

Frumoasă ca şi  zâna Onda

A fost măicuţa Arionda.

Pe mama mea, basarabeancă

Venită de la Olăneşti

Tu nu puteai să n-o iubeşti.

Avea aspect de orăşeancă.

.

Cetatea Albră – de la Nistru

Era meleagul ei natal.

Ajunsă-n margine de Istru

În caracter n-avea egal.

.

Era prea blândă, prea frumoasă

Şi suferise mult prea mult,

Că s-a îndepărtat de casă.

Stăteam smerită s-o ascult,

.

Cum că nedreptul ordin rus

I-a smuls în zori de zi părinţii

Şi în Siberia i-a dus

Cu rădăcinile fiinţei.

.

I-a căutat întreaga viaţă

Nici oasele nu le-a aflat,

Iar lacrimile pe-a sa faţă

Vreodată nici nu s-au uscat.

.

Bunicii nu i-am cunoscut,

Iar faptu-acesta m-a durut,

Lăsând o rană sângerândă

În chiar fiinţa mea plăpândă.

.

Căci mama, când spăla, în cadă,

Lăsa şiroaiele să-i cadă,

De lacrimi, de sudori sărate,

Cu dor şi jale-amestecate.

.

Pe mine mă-nvingea obida

Pentru-al său frate, Leonida,

Ce-a părăsit-o, singurică

Străină şi cu mare frică

De-a nu fi dusă cu arcanul,

Cum luaţi au fost, dar cu toptanul

Şi duşi, acei basarabeni,

Pe Dunăre, în jos, spre Reni.

.

Au luat ce-a fost pe ei, pe-un bac,

O bocceluţă, poate-un sac,

Purtând în el averea toată,

Mulţumea-ntreagă, speriată,

Tărâmuri noi să populeze

Şi în pustiu să se aşeze,

În Primul val din ’40

Lăsând în urmă răni, pe veci…

.

Tânjeau de dor, de-al lor meleag

Căci le-a fost luat ce-a fost mai drag,

Şi limbă şi popor şi ţară

Şi duşi departe, ca-n Sahară,

Din sfârtecata Românie

Într-o Siberie pustie…

.

Sunt Basarabia şi Bucovina

Ca două lacrimi fulgerând retina,

Legate-n fire multe, nevăzute

Şi cu iubire pură-ntreţesute.

Din ele ca un miez de foc irupe

Acasa-sfântă-a mamei mele scumpe…

CEZARINA ADAMESCU

8 martie 2010