-,,Dor de MAMA”
Frumoasă ca şi zâna Onda
A fost măicuţa Arionda.
Pe mama mea, basarabeancă
Venită de la Olăneşti
Tu nu puteai să n-o iubeşti.
Avea aspect de orăşeancă.
.
Cetatea Albră – de la Nistru
Era meleagul ei natal.
Ajunsă-n margine de Istru
În caracter n-avea egal.
.
Era prea blândă, prea frumoasă
Şi suferise mult prea mult,
Că s-a îndepărtat de casă.
Stăteam smerită s-o ascult,
.
Cum că nedreptul ordin rus
I-a smuls în zori de zi părinţii
Şi în Siberia i-a dus
Cu rădăcinile fiinţei.
.
I-a căutat întreaga viaţă
Nici oasele nu le-a aflat,
Iar lacrimile pe-a sa faţă
Vreodată nici nu s-au uscat.
.
Bunicii nu i-am cunoscut,
Iar faptu-acesta m-a durut,
Lăsând o rană sângerândă
În chiar fiinţa mea plăpândă.
.
Căci mama, când spăla, în cadă,
Lăsa şiroaiele să-i cadă,
De lacrimi, de sudori sărate,
Cu dor şi jale-amestecate.
.
Pe mine mă-nvingea obida
Pentru-al său frate, Leonida,
Ce-a părăsit-o, singurică
Străină şi cu mare frică
De-a nu fi dusă cu arcanul,
Cum luaţi au fost, dar cu toptanul
Şi duşi, acei basarabeni,
Pe Dunăre, în jos, spre Reni.
.
Au luat ce-a fost pe ei, pe-un bac,
O bocceluţă, poate-un sac,
Purtând în el averea toată,
Mulţumea-ntreagă, speriată,
Tărâmuri noi să populeze
Şi în pustiu să se aşeze,
În Primul val din ’40
Lăsând în urmă răni, pe veci…
.
Tânjeau de dor, de-al lor meleag
Căci le-a fost luat ce-a fost mai drag,
Şi limbă şi popor şi ţară
Şi duşi departe, ca-n Sahară,
Din sfârtecata Românie
Într-o Siberie pustie…
.
Sunt Basarabia şi Bucovina
Ca două lacrimi fulgerând retina,
Legate-n fire multe, nevăzute
Şi cu iubire pură-ntreţesute.
Din ele ca un miez de foc irupe
Acasa-sfântă-a mamei mele scumpe…
CEZARINA ADAMESCU
8 martie 2010
Trackback this post