-,,JUCĂRIILE CODRUŢEI”
Pe un raft alături stau
ca-n vitrină de bazar
jucării aduse-n dar:
o pisică zisă Miau,
din pluş alb e Ursul Fram,
căţelandrul cel sârmos,
iepuraşul Habarnam
şi voinicul Făt Frumos.
Dar mai sunt şi alte cele
minunate jucărele,
animale de tot felul,
măgăruşul, mieluşelul,
păpuşele mari şi mici
şi-o armată de pitici
toţi poznaşi şi răsfăţaţi.
.
După ce s-au zbenguit
până când au obosit,
toate-n cor acuma zbiară:
-Vrem povestea de aseară!
S-o continui, negreşit
că aseară-am aţipit.
.
Nu e chip să scapi de ei,
ştrengăriţe, ştrengărei.
Înainte de culcare,
le-a spălat pe fiecare,
şi duios le-a mângâiat
aşezându-le pe pat.
Ea le dă pupicul dulce.
Nici poveste să se culce.
Însă, vezi, ce întâmplare,
nimeni nu vrea la culcare
făr’ s-asculte-o poezie
sau un basm din cele-o mie
ce sultanului, cu har
le-a şoptit Sheherazada
despre Prinţul Kalendar.
.
Dar Codruţa dintr-o dată,
ca o doică-adevărată
se preface supărată:
-Hei, închideţi ochişorii,
că acuş se-arată zorii.
-Noapte bună-strângeţi geana,
ce strigaţi atâta: Ma-ma!
Stinge-acum toţi licuricii
că au adormit piticii!
.
Şi oftatu-i fericit:
Uf! Bine că i-am adormit!
CEZARINA ADAMESCU
28 FEBRUARIE 2011
Trackback this post