,,RUGĂCIUNILE COPIILOR-RUGĂCIUNE PENTRU PAŞTI”

                                    Adu-mi, Doamne, dacă-ţi pasă

                                    Pe tăticul meu acasă.

                                    Adu-l, Doamne, chiar de Paşte

                                    La familie s-adaşte.

                                    C-a plecat în altă ţară

                                    La cules de scorţişoară,

                                    De măsline, de căpşune

                                    Şi-alte fructe moi şi bune.

.

                                    A plecat de câţiva  ani.

                                    Ştiu că vrea să facă bani

                                    Să ne fie mai uşor

                                    Dar mă prăpădesc de dor.

.

                                    Să-l văd numai sănătos

                                    Eu te rog, Isus Cristos…

                                    Mi-i de el un dor nespus,

                                    Bunul meu Cristos Isus.

                                    Vocea i-o aud şi plâng,

                                    De emoţie mă strâng

                                    Între braţe la mămica.

                                    Ea suspină, sărmănica,

                                    Dar să nu simt eu că-i greu

                                    Îmi zâmbeşte tot mereu.

.

                                    Doamne Sfinte-n îndurare,

                                    Îţi şoptesc o taină mare :

                                    Am tot strâns în puşculiţă

                                    Când eram la grădiniţă

                                    Mărunţiş demult, de când

                                    Tata a plecat plângând

                                    Şi pe rând ne-a-mbrăţişat

                                    Foarte emoţionat

                                    Şi mi-a spus cu voce joasă :

                                    „Tu vei fi bărbat în casă.

                                    Ia aminte, neîncetat

                                    Câtă vreme sunt plecat

                                    La surori şi la mămica

                                    De la va cuprinde frica.”

.

                                    I-am răspuns zâmbind sfios :

                                    „Sunt de-acum om serios,

                                    nu te îndoi vreodată,

                                    ai nădejde-n mine, tată!”

.

                                    De-aia vreau acum, gata,

                                    Banii să-i trimit lui tata

                                    Şi să-i scriu : „Iubite tată,

                                    Nu mai sta departe, lasă,

                                    Vino înapoi acasă!

                                    Vreau să vezi neapărat

                                    Cum Cristos a înviat

                                    Ouă roşii să ciocnim

                                    Şi din nou cu toţi să fim!”

 

 

 

                                    Cezarina Adamescu