►Mircea Istrate Dorin:,,Elogiu strămoşilor”

ELOGIU

Ce-mi câştigaţi de-mi părăsiţi Columna

Voi daci viteji în piatra stând eroi,

Din vremi în care prinsu-v-a furtuna

Cei ochi ai lumii-s îndreptaţi spre voi.

Modele-aţi fost la cronica în piatră

Voi neştiuţii mei adevăraţi,

Prin jertfa voastră sângerată –n vatră

‘Naintea noastră toţi sunteţi bărbaţi !

De soclul mi-l lăsaţi ca să vă-ntoarceţi

La traiul vostru aspru, sănătos

Ce-o să-mi găsiţi acol’ şi ce-o să-mi faceţi,

Că timpu-i rău acum, şi-i mincinos.

Nu mai aveţi cel rege şi cea ţară

Şi nu mai e al vostru sfânt pământ ,

Ca toate-au fost lăsate să îmi piară

Şi-ţi fi de-acum sărmane frunze-n vânt.

Mai bine staţi acol’, în văzul lumii

Fiori de bărbăţie să ne daţi,

C-atât ne-a mai rămas, să strângem pumnii

Şi să visăm la voi, cei înstelaţi.

RECUNOŞTINŢĂ TÂRZIE

De-aş şti c-ai mei sunt încă-n viaţă

Le-aş duce lapte-n dimineaţă

Şi prânzul cald de la amiază,

Şi-acol’ aş sta cu ei de pază

Să mânce tot, că-s amărâţi

Şi-s grei de ani şi gârboviţi,

Iar când n-au bani nici de făină

Platesc eu gazul şi lumina,

Şi apa şi medicamente

Şi toate-n casă ce-s defecte,.

Şi vara-n cald o îngheţată,

C-o prăjitură asortată.

Şi-apoi în ziua de chenzină

Aş face plinul la benzină

Şi să se-nchine-ai mei i-aş duce

La mănăstiri cu sfânta cruce.

Târziu i-acum , când nu mai sunt

Să facă umbră la pământ,

Dar când au fost , n-am întrebat

Dacă mai pot, şi cum se zbat

În cele griji şi mari nevoi

Care-mi păreau că-s jug de boi.

S-au mulţumit cu ce-or avut

Şi –o apă rece de băut

N-au îndrăznit , şi rău îmi pare

Să ceară sprijin, nu uitare

Doar un cuvânt spus la durere

În suflet picurat-a miere.

Acum că nu-s, mi-adun păcate

Că nu i-am omenit în toate

Cât fost-au vii şi printre noi

Şi i-am lăsat în mari nevoi.

De-aceea rogu-te, tu Doamne,

Dă-mi-i ’napoi, şi-n lungă foame

Posti-voi. numai de mă iartă

Că bun creştin , n-am fost în faptă.

Şi lasă-mi-i măcar o vară

Să stau cu ei, din zori în seară ,

Să-i mulţumesc şi eu odată

În viaţa lor de griji furată.

Şi împăcat, că m-or iertară

Ţi-oi mulţumi în orice seară

Că Doamne, Tu m-ai dezlegat

De-al vieţii mele greu păcat.

VISUL FLĂMÂNDULUI

De-aş şti din lume când m-oi duce

Aş sta la Buna-n deal, la cruce

Trei zile lungi, încătuşate

Să-mi facă, din a ei bucate

Mâncarea care mie-mi place

Şi-apoi m-oi duce, lin, în pace .

În prima zi, aş vrea să fie

Aşa spre-amiaz, că-mi place mie,

O zamă acră de salate

Cu mămăligă, cât s-o poate,

Pusă-n păstura la păstrat ,

Să fie bună de-mbucat.

Şi cu chişcoşi de la vecină

Gustu’ să-i simt o săptămână.

Coasta de porc, cu păpăraie,

Iar pe deasupra caş de oaie,

Cu moare acră şi curechi,

La urmă, vină vinul vechi

Ţinut în chimniţă la rece

De-l iei de boală, iute-ţi trece.

A doua zi, cum s-o lăsat

Să-mi dea găluşte cu păsat

Şi-o chişcă mare, afumată,

În oala de pământuri fiartă

Pe buza sobi-o zî şi-o noapte

Mărunt să bolbore în şoapte ,

Cu vin din cel de buturugă

Să stau la noapte-n pat în dungă.

A treia zi , fusaică fiară

Cu ceapa arsă, chipărată,

Iar sara, chită cu slănină

Şi cu cârnat, iar din gradina

O porodică coaptă-n soare

Să ştiu ca fosta-mi sărbătoare

Când Domnu-ar vrea ca să mă ducă ,

O rog pe buna să-mi aducă

Palincă hiartă, de căldare,

În paie pusă la păstrare.

Şi-oi bea un gât, să pot a spune:

-Doamne mă ia din astă lume !

Nu ştiu de rău a fost sau bine,

D-atunci când m-ai chemat le Tine

Nu mi-am luat banii şi avere

Ci i-am făcut a burţii vrere,

Să fiu odată îndestulat

Satul, băut, bine mâncat.

Că stând la rând, ce nu se gată

De câţi se duc din lumea toată ,

Oi tot posti o vreme lungă

Tot aşteptând ca să m-ajungă

A voastră dreaptă judecată,

Şi-oi flămânzi… vecia toată.

De hotărâţi că fost-am bun

Mă puneţi Doamne să v-adun

Din cea a Raiului grădină

Bucate pentru-a voastră cină.

Şi-o să vă fac sarmale-n viţă ,

Fasole grasă cu costiţă,

Şi lapte acru cu smântână

Să-mi tot mâncaţi o săptămână.

Iar dacă credeti c-am fost rău

Batut să fiu de Dumnezău

Şi-n iad mă pună, la cea oală

Să fierb păcate-n neagra smoală.

Oi pune-n ia salată creaţă,

Şorice multe şi verdeaţă,

Ouă bătute, cu mărar,

Cu slobozală şi cu hrean,

Să mânce dracii-o zi şi-o lună,

Iar eu , scăpat din a lor turmă

În deal la Buna m-oi întoarce

Să-mi faca zamă care-mi place.

Dar Doamne, ceasul mă deşteaptă,

S-a luminat şi mă aşteaptă

O ziuă lungă cât un an

Şi n-am în pungă nici un ban.

Aşa c-oi bea la apă rece

De foame poate că mi-o trece.

Şi-n somn la noapte m-oi visa

La Buna-n deal, care mi-o da

Călcâi de pită cu unsoare

Cu lapte acru prins la soare….. Mircea Istrate Dorin (Tg. Mureş)