-Constantin Mîndruţă:,,Sunt mai sărac”

( în amintirea bunicii )

În dialogul tău cu Dumnezeu,

Pe patul de odihnă nesfârşită,

Simţeam trecutul apăsând mai greu

Şi c-ai să pleci, bunica mea iubită.

Mi-ai străjuit cu drag copilăria,

M-ai învăţat fiinţe să iubesc,

În faţa cui se scoate pălăria

Şi mai ales să ştiu cum să glumesc.

Eu te-am simţit, scriind, întotdeauna

Şi chipul tău blajin era-n priviri,

Cu tine-acum pe cer e plină luna,

Te regăsesc răstălmăcind iubiri.

De-atâta dor te-a vrut şi tata-mare,

Să îl urmezi pe el în nemurire,

Îţi mângâi crucea şi nu mă mai doare,

Reîntâlnirea voastră-i fericire.

Mi-ai fost a doua mamă, de acuma

Cu rugăciuni m-ajută cât trăiesc,

Mai multă grijă voi avea de huma

Din care m-am născut, şi te iubesc.

CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ (Piteşti)