-,,Familia Ronţăilă” (scenetă în versuri)

Mămica Chiţăica

Chiţ, chiţ,chiţ, e greu să fii

Mamă cu mai mulţi copii.

Am şi eu cinci mititei

Şi mă cert mereu cu ei,

Că se joacă ne-ncetat

Sub dulap şi pe sub pat,

Iar motanul pişicher

Stă ascuns într-un ungher

Şi pândeşte cu răbdare

Poate-i pică unu-n gheare.

Numai dacă mă gândesc

Simt că mă îmbolnăvesc!

Cum sunt neastâmpăraţi,

Pot să fie înhăţaţi.

Mult mă tem să nu mi-i vadă,

Ori în el să se încreadă.

Toată ziua le vorbesc

Despre neamul pisicesc,

De motan să se ferească

Şi, atenţi, să-l ocolească.

Nu mai spun că fiecare

Vrea tot ce un altul are

Şi idei au multe-n cap,

De nu ştiu cum de încap.

Pozne fac nenumărate

Şi le-nghit doar eu, pe toate.

Ronţăilă, soţul meu,

Nici nu ştie că-mi e greu.

Nicidecum nu se implică,

Ziulica nu şi-o strică.

Nu mă aşteptam să poată

Ronţăi din presa toată,

Din caiete şi carnete,

Foi de cărţi, chiar şi coperte…

Într-o zi a reuşit

Şi o hartă-a ronţăit.

De atâta ronţăială,

Îl cuprinde-o moleşeală…

Ore-ntregi stă neclintit,

De mă tem că a murit!

Ronţăilă

Sigur, tu mereu găseşti

Un motiv să mă bârfeşti.

Toată ziua chiţăieşti,

De aceea te numeşti

Şoricioaica Chiţăica.

Eşti ca mama şi bunica!

Toată ziua chiţăiau,

Dar eu ştiu că ne iubeau.

Astăzi chiar mă plictişeşti

Şi te rog să mă scuteşti!

Nu ştiu dac-ai observat

Că motanul e plecat,

Nu ştiu unde, nu contează,

Nici nu mă interesează,

Şi putem, în libertate,

Să ne bucurăm de toate

Resturile de bucate

Ce pe jos sunt aruncate,

Chiar să ne jucăm în voie,

Să muncim, nu e nevoie!

Lasă cratiţa în pace,

Să te văd dansând îmi place,

Să te odihneşti azi poţi,

Că avem mâncare toţi!

Haideţi, dragii mei copii,

Alergaţi şi fiţi zglobii,

Mama voastră, Chiţăica,

Nu va şti azi ce e frica!


(Se prind în horă şi dansează cântând melodia “Unde-i mâţa să mă vadă, să-i dau coada să mi-o roadă”).


Ronţ Ronţ

Eu sunt şoricelul Ronţ

Şi -s mai iute ca un glonţ.

Nu mă prinde vreun motan,

Cât ar fi de năzdrăvan.

Am ales muzica rock

Şi-o dansez în orice loc.

În cămară pot să spun

Că e locul cel mai bun

Unde pot să mă distrez,

Toată ziua să dansez.

Lecţiile nu îmi plac,

Temele nu prea le fac

Şi adesea reuşesc

De la ore să chiulesc.

Mama tot mereu îmi spune

Să iau numai note bune,

Să îmi fac un rost anume

Şi să mă descurc în lume.

Toată ziua mă pisează

Şi mereu mă controlează.

Vă spun vouă, mai încet:

Tata e… de comitet.

El nu vrea să-I raportez

Dacă-nvăţ ori mă distrez.

Şoricica Modelica

Mie modelingu-mi place.

Toată ziua nu am pace,

Mă admir într-o oglindă

Care se găseşte-n tindă.

Nu alerg, am învăţat

Mersul calm şi legănat.

Ţin dietă serioasă,

Nu cumva să fiu prea grasă.

Unii spun că sunt… beton.

Mi-am lăsat şi un breton.

Scurte, strâmte, decoltate

Îmi sunt rochiile toate.

Mama foarte des mă ceartă,

Dar apoi tot ea mă iartă.

Cărţi îmi cumpără de toate,

Însă rod doar …cât se poate.

Nu mai pot să fiu frumoasă

Dacă rod o carte groasă

Şi… mă umplu de venin,

Rochiile de nu-mi vin!

Chiţ Chiţ

-Noi suntem prea mititei,

Griji n-avem la fel ca ei.

Toată ziua ne jucă,

Chiţăim şi alergăm.

Pe motan l-am disperat.

Într-o zi ne-a alergat

Şi prin casă şi pe-afară…

Se făcuse foc şi pară.

Chiţăilă

-Căpătasem chef de joacă

Şi-ncepuse să ne placă.

Pe motan îl ameţeam,

Că în două părţi fugeam.

Am văzut, unde mai pui,

Îi crescuse şi-un cucui!

Un minut ne-am liniştit

Şi-ntro gheată ne-am pitit.

Chiţ chiţ

Cum aproape ne simţea,

Cu nesat el mirosea.

Chiţăilă, curajos,

I-a legat coada frumos

Cu şiretul din dotare

De-acea gheată foarte mare,

Care după el venea

Tot lovindu-l când fugea.

Apoi s-a împiedicat

După un picior de pat.

Noi în ciudă îi făceam

Şi în jurul lui săream.

Mămica Chiţăica

Toate astea de ştiam,

Liniştită nu dormeam.

Nu mai pot să spun nimic,

De emoţii, simt că pic.

Spuneţi, voi nu vreţi să ştiţi

De motan să vă feriţi?

Nu mai ştiu cum să vă spun

Că motanul nu e bun

Şi că pofta cea mai mare

Pentru şoricei o are!

Ce poţi spune tu, bărbate,

Despre poznele aflate?

Tatăl Ronţăilă

Sigur sunt că n-aţi făcut

Şi că doar v-aţi încrezut

Povestind tot ce ne-aţi zis,

Dar, ca tată, am decis

Tot în adăpost să staţi

Până vă astâmpăraţi,

Timp să aibă, de-a uita,

Şi motanul, gafa ta.

Tu, Chiţ chiţ, să-ţi aminteşti

Că nu ştii nici să citeşti,

Nici trei vorbe să le scrii,

Numai să te joci tu ştii!

Ghiţăilă

Dragă tată, rău îmi pare,

Supărarea ta mă doare,

Dar îţi spun, că vreau să ştii,

Eu ştiu multe poezii,

Dar mai mici şi …mai uşoare,

Câte-un vers din fiecare.

Dacă vrei, poţi să ne cerţi,

Dar eu ştiu c-ai să ne ierţi!

Ronţăilă

Iată, Chiţăilă ştie

Ce-I aceea… poezie,

Dar în casă am găsit

Multe cărţi de ronţăit.

Şoricica Învăţăcica

O, sunt foarte bucuroasă

Că veţi sta şi voi în casă.

Împreună ronţăim,

Astfel multe lucruri ştim.

Să vedeţi ce bine este

Ronţăind la o poveste,

Câte lucruri minunate

Poţi afla doar dintr-o carte.

Într-o zi nu m-am mişcat

Până când n-am terminat

Cartea-n care-s adunate

Multe-nvăţături, de toate.

Ştiu o bibliotecă mare…

Să tot roadă fiecare

Poezii, poveşti, nuvele

Şi romane: mititele,

Sau în trei, patru volume,

Chiar şi multe cărţi de glume.

E un lucru minunat,

Multe ştiu, c-am …studiat.

Rău îmi pare că nu pot

Să înghit deodată tot.

Trebuie să am răbdare,

Să le “gust” pe fiecare.

E nespus de bine-aici,

Fără pozne cu pisici,

Fără griji pentru părinţi…

Haideţi, ronţăiţi cuminţi!

Fiţi şi voi mai serioşi!

Când veţi creşte mari, frumoşi,

Veţi putea să vă mândriţi,

Dacă multe lucruri ştiţi!

Ronţăilă

Draga mea, ce bine zici,

Mult de ronţăit e-aici.

Astă carte-i o plăcere:
“Cod de bune maniere”.

Iată, asta e numită

“O familie unită”!

Ia te uită câte spune,

Toate numai lucruri bune!

Recunosc, sunt vinovat

Că nu prea m-am implicat.

Chiţăica tot mereu

Îmi spunea că-I este greu,

Dar acuma am văzut

Câte pozne aţi făcut

Şi regret nespus de tare

C-am trăit în nepăsare.

Chiţăico, draga mea,

De acuma, vei vedea

Că-mpreună le vom face

Toate, după cum îţi place.

Bunicul Ronţevici

Sunt bunicul Ronţevici

Şi îmi place mult aici.

Aş dori mereu să fie

Armonie, veselie…

Dragii mei, sunt fericit

Pentru tot ce-am auzit.

Ronţăilă, bun băiat!

În sfârşit a constatat

Că familia sa are

O nevoie foarte mare

De un tată de iubit,

Ajutor nepreţuit.

Chiţăica-i bucuroasă,

Umblă veselă prin casă.

Celor mici aşa le place

Cu tăticul să se joace…

Iar acesta, răbdător,

Face tot pe placul lor.

Chiţăica, fiica mea,

Are timp şi pentru ea.

Cam doreşte Ronţăilă

Să se mute într-o vilă,

Despre care-a auzit

C-ar avea…confort sporit

Şi nu este vreun motan

De ceva mai mult de-un an.

Pe aproape a găsit

Loc de muncă potrivit.

Cinci copii sunt o avere,

Însă fiecare cere

Timp şi bani, dar şi iubire,

Uneori te scot din fire.

Dar eu ştiu că de acum

Ronţăilă-I pe bun drum.

Dragii noştri şoricei,

Aţi putea să fiţi ca ei,

Cei de-acum, ce se ajută

Şi problemele discută,

Împreună să găsească

Forţa să le depăşească.

O familie unită

Sigur e o reuşită.

Sunt de mare ajutor

Paginile cărţilor.

Dacă multe veţi citi,

Să trăiţi frumos veţi şti,

Poate că chiar într-o vilă

Ca şi neamul Ronţăilă!

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: