►,,De-a-v-aţi-ascunselea”

Într-o după amiază de iarnă, când Marina se juca de-a v-aţi ascunselea cu fraţii ei, Panait şi Andrei, nu ştiu cum, îi veni gândul să deschidă dulapul cel mare şi să se pitească înăuntru.

Aici mirosea plăcut a levănţică şi a lână. Marina fu mângâiată de rochiile groase ale mamei şi trecu în spatele lor, pe urmă simţi atingerea mânecilor lăţoase ale jachetelor, şi, deodată, împiedicându-se, căzu drept între crengile unui brad stufos, încărcat de omăt.

Copacul se aplecă lin, lăsând-o să coboare în faţa unei case de lemn. În tinda de zăpadă viscolită se fugăreau o ceată de veveriţe. Una dintre ele se opri din hârjoană şi îi deschise uşa, împingând-o cu coada.

Se afla acum într-o încăpere rotundă, din care se desfăceau altele ca nişte petale. Pretutindeni atârnau lampioane colorate, în care pâlpâia o lumină dulce, molatecă, iar un bătrânel, având pe nas un covrig în chip de ochelari, umbla cu o stropitoare şi turna apă în fel de fel de vase şi globuri de cristal.

-Bună seara, zise fetiţa, adunându-şi toată îndrăzneala. Pe mine mă cheamă Marina.

-Ştiu, ştiu, iar eu sunt Moş Ianuarie, murmură bătrânul umplând încă un vas cu apă.

-Moş Ianuarie, ce faci acolo?

-Mă joc! Când e viscol afară, îmi place să-mi împodobesc casa cu „flori japoneze”.

-Ce bine că poţi să te joci în voie, fără să te mustre nimeni, oftă Marina. Eu am întotdeauna atât de mult de lucru! Dimineaţa întreagă mi-o petrec la şcoală, iar când ajung acasă, bunica mă cicăleşte cu vorbe ţepene şi uscate, îndemnându-mă întruna să fiu o fetiţă harnică. Dar spune-mi, ce sunt acelea „flori japoneze”?

-Hai să-ţi arăt! Spuse Moş Ianuarie, scoţând dintr-un sertar mai multe punguliţe de hârtie mătăsoasă.

Dar, în loc să-i dea vreuna, moşneagul trecu repede din încăpere în încăpere şi le deşertă în vasele şi globurile de cristal.

Sub ochii uimiţi ai copilei, în apă se alcătuiau, într-un vas străveziu, o pădure tremurătoare de mărgean, într-altul un singur trandafir purpuriu, într-altul o spumă de nuferi galbeni şi albi. Crizanteme cu petale aurite şi frunze de argint, ghirlande de margarete şi narcise de desfăceau pe rând în globurile de sticlă şi parcă dansau.

-Ce minunate sunt! strigă Marina, încântată. Te rog, Moş Ianuarie, îngăduie-mi să pun şi eu o floare în apă.

Bătrânelul îi întinse o pungă mică şi mototolită. Fetiţa o desfăcu nerăbdătoare, dar înăuntru erau doar nişte beţişoare de hârtie cenuşii, ţepene şi uscate!

-Vezi, Marina, aşa arată „florile japoneze” înainte să îmbobocească.

Fetiţa se întristase.

Moşul o iscodi prin găurile covrigului şi zâmbi.

-Şi tot aşa se va întâmpla şi cu învăţăturile şi sfaturile celor mari. Acum ţi se par câteodată cenuşii, ţepene şi uscate, dar mai târziu, când vor înflori în inima şi faptele tale, vor fi la fel de frumoase ca nebănuitele „flori japoneze”.

Moş Ianuarie se făcu deodată nevăzut şi copila auzi scârţâind o uşă:

-Uite, am găsit-o pe Marina, strigă Andrei. S-a ascuns în dulap!

***

COMENTARII

Aşa se întâmplă de fiecare dată în Ţara Copilăriei! Te piteşti în dulapul cel mare, unde miroase plăcut a levănţică şi te trezeşti, nitam-nisam între crengile unui brad stufos, încărcat de omăt.

Cine să mai înţeleagă?

Cert e că ajungi în faţa unei căsuţe de lemn, în tinda căreia se hârjonesc nişte ştrengăriţe de veveriţe.

Pătrunzi apoi nu se ştie cum, într-o încăpere rotundă şi din ea în altele, desfăcându-se ca nişte petale. Aici totul e luminat de lampioane colorate.

Nu e de mirare chiar să-l întâlneşti aici pe Moş Ianuarie, stropind florile japoneze din vase.

Florile, care mai de care mai frumoase, se prefac în globuleţe care dansează!

Dar Moş Ianuarie îi destăinuieşte un secret şi-i dă o povaţă foarte folositoare: Sfaturile celor mari, deşi la început par fără sens şi plicticoase, mai târziu înfloresc în inimă şi vor rodi acolo, fapte de cinste şi de virtute.

Este un mare adevăr pe care şi tu, copile, trebuie să-l afli şi să-l preţuieşti aşa cum trebuie.

Şi iată că dintr-o joacă de-a v-aţi ascunselea, poţi trage multe foloase şi te poţi întâlni cu personaje interesante care-ţi destăinuie lucruri minunate.

Galaţi, 28 noiembrie 2008

Cezarina Adamescu