-Cezarina ADAMESCU:,,CE-A VISAT ÎNTR-O NOAPTE BIJOU”

Întâi şi-ntâi a visat nişte lei fioroşi şi flămânzi care nechezau ca nişte mânji. Apoi leilor le-au crescut aripi verzi, precum ochii la berzi. Până să zboare un zbor de acomodare, a venit un cocor, sus pe cuşcă şi se prefăcea că-l împuşcă. Avea un cioc mare şi roşu şi semăna cu creasta lui Gogu cocoşu’. Suratele berze se ascunseseră printre verze. Nu voiau nicicând să mai plece, deşi se făcuse vreme rece.

Pe urmă a visat raţe cu ciuf, perne şi saltele de puf pe care-şi odihnea mădularele Buldogul Ilie, maimarele mahalalei.  Apoi, o turmă de oi şi de miei şi un câine ciobănesc care tot învârtea un retevei să le facă s-asculte, fiindcă se ştie, oile nu sunt prea culte şi pot cădea dintr-o dată, zdup!  drept în gura cumătrului lup.

În grădină năpădiseră nişte mâţe de pe maidanul vecin şi toate voiau să-l jefuiască de ciolanul rămas din ajun, la festin. Atunci el s-a zvârcolit puternic în cuşcă de-ai fi zis că şi pe tine te muşcă. A mârâit de trei ori la cârdul de ciori pripăşit peste noapte, a mirosit din nou gutuile coapte şi puse să lumineze-n pridvor, l-a mârâit pe motanul cel chior care pândea la uşă, poate-poate îi pica ceva în guşă. A clempăit, cleamp-cleamp de câteva ori din castronul cu apă, cât să încapă în jumătate de burtă. Şi-a ascuns în pământ bucătura de turtă zvârlită de gospodină, a mai tras o lătrătură fără surdină, până din nou a aţipit, că era ostenit.

Nu se făcuse încă dimineaţă, când a visat că i-au crescut aripi de ceaţă. Şi că încearcă dinadins să se ridice peste arbuştii din pădurice. Numai că, fie că blana-i era prea udă (deoarece el când doarme, asudă), fie că-i atârna ciolanul în burtă sau aripa din stânga îi era foarte scurtă, se trezi că se prăvăleşte în gol, de-a dreptul în nămol, lângă răstoacă unde tocmai se formase o băltoacă de la ploi şi care era plină cu noroi.

Când se privi printr-un ciob de oglindă, o luă la fugă spre tindă fiindcă nu se mai recunoştea aproape deloc : era negru, unsuros şi murdar încât ar fi speriat şi-un măgar.

Atunci se gândi să alerge de-a dreptul spre iaz, să scape de-un asemenea necaz. Se azvârli cu mânie-n vâltoare şi se scutură tare. Dintr-un asemene şoc, toţi puricii din blană o luară din loc. Bijou se scăldă circa o jumătate de oră, fiindcă, este ştiut, el adoră duşurile reci, dimineaţa, când astrul răsare, apoi se duse liniştit, din nou la culcare.

Ce-a mai urmat, nu mai ştiu, fiindcă m-am culcat şi imediat m-am apucat de visat. Şi ce credeţi? L-am visat pe Bijou care se lupta cu nişte lei fioroşi şi flămânzi nechezând ca nişte mânji.

Şi tot aşa, visul poate continua la infinit, dacă nu mă grăbesc să-i pun un SFÂRŞIT!

CEZARINA ADAMESCU

SEPTEMBRIE 2010