Titina Nica ŢENE:,,Dracu-n farfurie”

Auzisem că ezistă draci dar nu văzusem niciunul. Aşa că, într-o seară, când m-am întâlnit cu frusina lui Stancu, o fetiţă de vreo cincisprezece ani, care mi-a zis că mâine să merg la ea, împreună cu fraţii mei ca să ne arate pe dracu-n farfurie, a fost prea de tot. Nu a uitat să-mi spună să aduc şi vreo două lumânări şi o farfurie. Farfurie în care să apară, nimeni altul decât, dracul. Noaptea am avut un somn agitat. Am visat nişte drăcuşori, de culoare roz, cu corniţe mici,  care jucau de mama focului, în farfurie. Dansam şi eu cu ei. Cu frică şi cu bucurie. La ora prânzului, când soarele şi-a trimis raza pe fereastră ca să ne trezească, am sărit din pat, lac de sudoare. În ziua aceea mama nu ne mai dăduse instrucţiuni. Parcă presimţise că aveam alte treburi mai…importante. Am trezit fraţii şi le-am spus că mergem la Frusina lui Stancu, să ne arate pe dracu în farfurie. S-au uitat miraţi la mine.” Ce înseamnă asta? “, au întrebat ei. Nici eu nu ştiu, le-am răspuns, mergem şi vedem la faţa locului.

Am pornit pe drumul prăfuit al satului spre casa Frusinei lui Stancu. Pe lângă noi mai treceau, din când în când, oameni cu sape pe umăr. Ne-am întâlnit şi cu câţiva copii, dar noi nu i-am băgat în seamă. Mai întâi trebuie să vedem cum arată dracul şi apoi să le arătăm şi lor pe acesta. Veta lui Lisandru venea agale cu un sac de buruieni pentru porc. Când ne-a întrebat unde mergem, noi i-am răspuns cu mândrie:” să vedem pe dracu-n fasrfurie!“. A crezut că ne batem joc de ea şi şi-a văzut de drum. Ne era chiar necaz că nu i s-a părut important. Am trecut pe lângă Biserica satului şi ne-am închinat. Dracii pictaţi pe pereţii acesteia dansând în jurul cazanului cu zmoală unde fierbeau oamenii necredincioşi m-au urmărit până la destinaţia noastră.

Frusina lui Stancu ne aştepta, nerăbdătoare, în poartă. Ne-a băgat într-o cameră cu perdelele trase. Ne-a aşezat pe toţi pe pat. Eu, la mijloc, cu farfuria în mână. Ea a aprins o lumânare. Ne-a zis să închidem ochii. În clipele acelea îmi imaginam că vine dracu ieşind din flăcări cu coada ridicată în sus,  cum văzusem la biserica din sat. Frusina a stat aşa preţ de vreo două minute bolborosind ceva. Eu începusem să-mi imaginez dracii  dezlipindu-se de pe pereţii Bisericii şi dansând în farfurie. Ba mi se părea chiar că cineva dansează în farfurie. Îmi era frică de ei, dar parcă erau şi simpatico, aşa cum îi văzusem în vis, rozalii şi cu corniţe. La un moment dat, Frusina, bolborosind cuvinte neînţelese, ne dădea cu degetul pe faţă. Totul era cât se poate de misterios. Când am avut voie să deschidem ochii ne-a dat o oglindă, luată de la lampa cu petrol, în care ne-am privit. Eram toţi negri de funingine pe faţă. Afumase fundul farfguriei cu lumânarea, iar cu degetul ne mânjise. Numai ochii ne rămăseseră ca o lumină,m care nu ştiau, să râdă sau să plângă?

Dracii eram noi!

Titina Nica ŢENE