FANTEZIILE NATURII-Popescu Cristi-Ana:,,MUNTE, bătrân povestitor!?”

MUNTE, bătrân povestitor!?

În dimineata aceea, vântul bătea puţin mai tare, şuierând printre vârfurile înalte ale brazilor, ce străjuiau poieniţa cu cabane, în care ne petrecusem noaptea. Eram în întârziere, era răcoare, mireasma de răşină care plutea în jur mă îndemna să mai stau…m-am repezit în autocar.

Am pornit la drum. Înaintam acum printre chei, iar de-o parte şi de alta a noastră se înălţau stânci imense, cu mici smocuri de verdeaţă presărate printre crăpături. Deasupra lor plutea maiestuos un balaur albastru, pictat cu pete albe si moi de nori. Uriaşii de piatră păreau că luptă crâncen împotriva creaturii mitice, dar, în acelaşi timp, şi că-l susţin în zborul său.

După un scurt popas în pântecele bătrânilor de piatră, maşina s-a întors. Priveam uimită cum stâncile ne făceau trist cu mâna, iar balaurul ne urmărea din spate cu ochiul lui cel mare şi luminos.

Deodată, bâzâitul motorului s-a oprit. Peste drum, Lacul Roşu se întindea imens, inundat. Pe apa lui erau frumos ţesute munţii, brazii, cerul şi chiar nestemate ce păreau că sclipesc de undeva, de pe fundul lacului. Din pâlcurile dese de verdeaţă, se mai arătau, din când în când, răţuşte sălbatice care, dând din codiţă, înotau spre mal şi te priveau iscoditor. Dacă nu le părea o ameninţare, ieşeau din apă pentru o clipă, ca să se intoarcă, speriate de vreun copil jucăuş.

Oameni din întreaga ţară veneau pentru a vedea minunile acelui spaţiu de poveste! Noi ne-ntorceam acasă… Soarele începuse să alunece pe mătasea albastră.

Aici, în munţi, este o ironie: dacă vrei să cobori, trebuie mai întâi să urci!

Popescu Cristi-Ana, Şcoala“Arhitect T.T.Socolescu”, Păuleşti- Prahova