Cristina Nemeş:,,Povestea unui mic ambasador”

POVESTEA UNUI MIC AMBASADOR

Cu adevarat orasul in care locuiesc este binecuvantat de Dumnezeu,la fel lumea intreaga.

Atunci cand un copil asculta de parintii sai,acesta este o mare bucurie si binecuvantare de la Dumnezeu.mai mult,parintii drept-credinciosi sunt binecuvantati de Dumnezeu cu fii buni,iar copii ascultatori sunt rasplatiti de catre Dumnezeu,adevaratul vistiernic al lumii.

Viata este un mare dar oferit de catre Dumnezeu oamenilor,iar lumea impodobita atat de frumos si de armonios,este casa noastra provizorie.Inca de la inceput ea a fost desavarsita:padurile,verdeata,florile-ne ofera oxigenul atat de necesar vietii, apa curata si limpede,muntii,izvoarele,totul este astfel asezat incat sa ne putem folosi de aceste minunatii care intretin viata.

Bineanteles ca Dumnezeu,in mila Sa,cand i-a oferit omului viata si l-a pregatit sa intre in ea,i-a trimis un mic ambassador,cu scopul de a-l calauzi pe om pe calea cea buna si de a veghea la ordinea si linistea hotarelor lumii.

Toate simturile omului au fost sfintite la taina Mirungerii ,dupa SF. Botez:cand respiram aerul curat de munte simtim mirosul tamaiei bine-mirositoare,cand vezi frumusetea lumii,ordinea desavarsita din univers,nut e poti gandi decat la maretia,frumusetea si bunatatea lui Dumnezeu,ciripitul pasarilor care aduc slava lui Dumnezeu pentru toate,iar cand atingi petalele florilor nicio matase nu le poate inlocui.

Aceste lucruri ne invata sfintii ingeri,sa ne bucuram dand slava lui Dumnezeu.

Ca orice ambassador intervine sau mijloceste in relatia omului cu Dumnezeu.Cand omul face fapte bune,micul ambassador ii arata omului taina si sensul vietii.Insa,cand se intampla invers,ambasadorul este alungat.Asa s-a intamplat intr-o povestioara pe care am auzit-o in aceasta drumetie .

Se spune ca intr-un mic oras de munte,traia o familie nevoiasa insa cu frica lui Dumnezeu

Intr-o zi,cei doi copii s-au dus in padure dupa ciuperci si fructe de padure.Dupa un timp insa au observat ca s-au ratacit prin padure.Cum seara se apropia,pe copii i-a cuprins teama si au inceput sa planga sis a se gandeasca la parintii lor.Deodata le aparu in cale un tanar care-I intreba:

-De ce plangeti copii?

-Ne-am ratacit si nu mai stim drumul spre casa.

-Dar ce cautati in padure?

Am cules ciuperci si fructe pentru mama care este bolnava.Si copii aratara ceea ce au strans.

-Va pot arata eu drumul spre casa dar cu o conditie.

-Care,intrebata ei curiosi?

-Sa-mi dati mie jumatate din ceea ce ati cules caci eu nu am gasit nimic si am o mama bolnava.Copii au stat in cumpana,insa auind de mama bolnava a tanarului,s-au induiosat si,li se facuse si dor de casa.Asa ca impartira cipercile si zmeura.

Si-au continuat drumul,iar mare le-a fost mirarea ca au mers foarte putin si au aflat cararea ce duce spre casa.La despartire insa tanarul necunoscut le-a dat copiilor inapoi ceea ce luase. Acestia erau nedumeriti,sin u voiau sa primeasca inapoi.

-Luati copii, deja mi-ati dat ceea ce am cerut.

Copii erau nedumeriti.

-Bunatatea inimii voastre si,se cuvine sa duc mai departe caci nu este al meu acest dar.

-Unde?intrebara copii curiosi.

-La Dumnezeu.

-Dar cine esti tu?

-Un mic ambasador.

Iar de atunci.,se spune ca acel ambasador vegheaza orasul nostrum si pe oamenii care locuiesc in el,ducand faptele bune la Dumnezeu.