Cristina Nemeş:,,Povestiri pentru copii după vieţile sfinţilor-luna decembrie”

1.Povestea muceniței Varvara

Sfânta Muceniță Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian și era fica unui păgân pe nume Dioscur.Acesta o ținea sub pază,intr-un turn,în castelul în care aceștia locuiau.În cetate circulau zvonuri cum că,un grup de creștini vorbesc despre învățătorul lor și că pe mulți i-au determinat să urmeze o altă credință,folosindu-se de o putere nevăzută.De aceea tatăl fetei o ținea ascunsă în turn.

Însă tănăr Varvara cunoștea de multă vreme noua credință pe care a ascuns-o de tatăl ei.

Se spune că tatăl ei a aflat despre noua credință pe care a imbrățișat-o ,printr-o întâmplare cu totul și cu totul neobișnuită:acesta,poruncind să fie fie construite două ferestre la turnul în care Varvara era închisă,aceasta a poruncit oamenilor,fără să știe tatăl ei,să mai facă una,în plus,fără a da nicio explicație.

După un timp,veni tatăl ei să vadă cum merge lucrarea pe care a încredințat-o acelor oameni,nu mică i-a fost mirarea să vadă cele trei ferestre,în loc de două,câte poruncise el.Bineânțeles că s-a înfuriat nespus de tare crezând că acei oameni i-au nesocotit porunca și,pe loc se gândi sa-i pedepsească.

Acei oameni nu doreau să dea vina pe acea copilă,căci văzând mânia tatălui ei,gata să coboare asupra vinovatului,li s-au făcut milă de ea și erau pe punctul să mărturisească greșeala pe care au făcut-o.Însă Varvara se arătă tatălui ei și îi spuse:

-Tată,acești oameni n-au nicio vină!

-Cum așa?

-Eu le-am poruncit să facă a treia fereastră.

-Cum ai îndrăznit să-mi nesocotești porunca și de ce ai vrut încă o fereastră?

-Cea de a treia fereastră,de fapt cele trei ferestre închipuiesc taina sfintei Treimi:Tatăl,Fiul și Sfântul Duh.Este marea taină a creștinătății de care ai dorit să mă ți departe de ea ,de Dumnezeul meu pe care am hotărât să-l slujesc și să-l urmez.

-Cum îndrăznești?!….

Atunci tatăl ei a poruncit să fie chinuită și obligată să se închine la idoli.Varvara refuză însă ceea ce a atras mânia tatălui său.Fără urmă de milă ,hotărî să-și ucidă fica,orbit fiind de duhul cel rău,care-i șoptea să facă rău…..

Astfel că mânia sa a fost mult mai puternică decât iubirea de tată,orbindu-l pentru o clipă,îndeajuns cât să facă o asemenea grozăvie.

Din Viețile Sfinților aflăm că după această faptă,un trăznet l-a lovit,doborându-l la pământ,sfârșind cu amintirea dureroasă a ficei ucise.

2.Povestea Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae a trăit pe vremea impătaților Dioclețian și Maximian.Din Viețile Sfinților aflăm că acesta de mic copil s-a apropiat de biserică,de rugăciune și de Dumnezeu.Viața sa era închinată lui Dumnezeu și slujirii aproapelui,încununându-se astfel cu virtuțile nepieritoare:mila,iubirea și faplele bune.A fost călugăr iar mai târziu,datorită vieții îmbunătățite,a ajuns episcop.

Viața lui este cunoscută ca fiind închinată binelui ,ajungând mare făcător de minuni.Tradiția spune că nimeni nu a rămas nemiluit,neajutat de sfântul.Din timpul vieții sale a fost cunoscut ca fiind ”moșul” care face daruri,tuturor copiilor dar și adulților.Practic,azi,este cunoscut de moșul care pune în ghetuțele celor mici daruri dar,atunci când este cazul,mai pune și câte o nuielușă.

În” ghetuțele sufletelor ” noastre mereu pune daruri ,chiar și atunci când nu-i cerem.Este Sfântul care revarsă milă și multă dragoste față de aproapele,nu doar într-o anumită perioadă de timp,ci mereu este lângă noi,atunci când îi cerem ajutorul.El este asociatcu imaginea unui moș care este îmbrăcat haios,producând bucurie copiilor .Atunci când este așteptat de către copii,se realizează un ritual binecunoscut:se curăță și se pregătesc ghetuțele pentru că doar în cele curate moșul va pune daruri.Mai mult,înainte de a veni, el este așteptat de către copii cuminți și rugat prin scrisori să vină cu anumite daruri.Moșul,conștiincios va pune în săculețul său mulțimea de daruri gata să poposească în casele celor mici și mari,deopotrivă.El vine în fiecare an,de fiecare dată,gata să reverse din sacul său darul potrivit pentru fiecare dintre noi.

Se cuvine dar,să nu oprim aceste minuni,de a primi în viața noastră acea lumină care aduce bucuria și speranța în suflet.

3.Povestea Muceniței Filofteea

Micuța Filofteia s-a născut în cetatea Târnova,din părinți bulgari.Rămasă orfană de mamă,de timpuriu ,merse pe cale bisericii,bucurându-se de învățăturile acesteia.Astfel,sufletul ei se hrănea cu o hrană nestricăcioasă,duhovnicească,plină de har, întărindu-i inima spre a face cele drepte și curate.Mai târziu,începu a pune în practică cele învățate și se indeletnici cu milostenia și rugăciunea,împodobindu-și sufletul cu lumina dumnezeiască a Duhului Sfânt.

Se întâmplă ca tatăl ei să se recăsătorească iar mama vitregă nu o prea avea la suflet,mai mult,văzând faptele ei cele multe de milostenie,începuse să o pizmuiască,de multe ori lovind-o,ori spunând-o tatălui ei.De multe ori ,micuța Filofteia își schimba hainele cele noi și frumoase cu ale altor fetițe de vârsta ei,ori mâncarea pe care o avea o dădea sărmanilor.

Odată,pe când Filofteia mergea la câmp unde muncea tatăl ei,toată mâncarea pe care mama ei o pregătise pentru el,o dădu sărmanilor întâlniți în cale.Acest lucru l-a înfuriat pe tatăl Filofteiei iar supărarea a fost atât de mare încât luă o secure și o aruncă spre fetiță.A fost un moment nefericit căci acest lucru i-a adus moartea.

Viața ei a fost precum un crin bine mirositor,așa a fost și moartea ei,trupul ei neputrezind,căci faptele bune erau precum mirul ori tămâia care se înalță spre Dumnezeu și oameni.Și astăzi trupul ei este așezat la Curtea de Argeș și stă dovadă a mântuirii și sfințeniei noastre,așa cum Dumnezeu ne-a înzestrat.Se cuvine dar,mai mult ca oricând să căutăm bogăția cea nepieritoare,nestricăcioasă care niciodată nu se va lua de la noi.

4.Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos

Nașterea Domnului Iisus Hristos s-a săvârșit în chip minunat.Această minune nu poate fi înțeleasă ori acceptată decât pe calea credinței,punctul în care orice fel de întrebare,de nelămurire pentru omul modern,încetează.

Paradoxal,însă,deși împărat,el nu avenit în lume în condiții care țin de acest rang,de această demnitate.Nu s-a născut într-un palat,nu a avut haine de bumbăcel,moi ,catifelate.A venit într-un mod aproape contestat de mintea omenească,acceptând sărăcia,lipsurile,încă de la început.Prin aceasta ne-a dat un exemplu,anume,că adevărata bogăție nu stă în materia aceasta atât de glorificată,ci mai de preț este bogăția pe care nu o fură nimeni și nici molia nu o strică.

Maica Domnului a fost vestită în chip miraculos de către ingerul Gavriil,toate evenimentele s-au petrecut când Dumnezeu a voit.Când a venit Hristos în lume,a venit atât la cel bogat cât și la cel sărman.El se naște,practic în fiecare moment al vieții noastre,atunci când din valea plângerii,a păcatului,ni se arată steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la staul.Vestea nașterii este adusă de către îngeri atunci când ne trezim din întunericul neștiinței și al păcatului.Acea iesle nu este altceva decât sufletul omului care fie îl primește,fie nu,pe Hristos.El vine în fiecare an,în fiecare clipă,depinde de disponibilitatea pe care o arătăm,ca el să vină sau nu.

5.Sfântul Arhidiacon Ștefan

Sfântul Ștefan a fost primul mucenic care și-a dat viața pentru Hristos și pentru credință.Oamenii,datorită puterii cuvintelor sale,îl numeau prooroc,alții îl vedeau ca fiind un înșelător.Părerea oamenilor era împărțită,însă el binevestea pe Fiul lui Dumnezeu,învățătura creștină și uneori mustra poporul pentru rătăcirea lui de la dreapta credință.Tocmai acest lucru a atras antipatia cărturarilor și nu numai,aceștia hotărând să-l ucidă cu pietre căci ,spuneau ei,hulea cuvântul și numele lui Dumnezeu.

Se spune că fața lui strălucea în momentul în care era lovit cu pietre și ,mai mult,se ruga lui Dumnezeu să nu le socotească păcatul acesta,ci să-i ierte.Așa a sfârșit sfântul Ștefan,numit și întâiul mucenic al bisericii creștine.

<!– /* Font Definitions */ @font-face {font-family:Tahoma; panose-1:2 11 6 4 3 5 4 4 2 4; mso-font-charset:238; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:553679495 -2147483648 8 0 66047 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:””; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 
st1\:*{behavior:url(#ieooui) }
<!– /* Font Definitions */ @font-face {font-family:Tahoma; panose-1:2 11 6 4 3 5 4 4 2 4; mso-font-charset:238; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:553679495 -2147483648 8 0 66047 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:””; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} @page Section1 {size:595.3pt 841.9pt; margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Tabel Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”;
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}

POVESTIRI PENTRU COPII DUPĂ VIEȚILE SFINȚILOR-

LUNA DECEMBRIE

1.Povestea muceniței Varvara

Sfânta Muceniță Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian și era fica unui păgân pe nume Dioscur.Acesta o ținea sub pază,intr-un turn,în castelul în care aceștia locuiau.În cetate circulau zvonuri cum că,un grup de creștini vorbesc despre învățătorul lor și că pe mulți i-au determinat să urmeze o altă credință,folosindu-se de o putere nevăzută.De aceea tatăl fetei o ținea ascunsă în turn.

Însă tănăr Varvara cunoștea de multă vreme noua credință pe care a ascuns-o de tatăl ei.

Se spune că tatăl ei a aflat despre noua credință pe care a imbrățișat-o ,printr-o întâmplare cu totul și cu totul neobișnuită:acesta,poruncind să fie fie construite două ferestre la turnul în care Varvara era închisă,aceasta a poruncit oamenilor,fără să știe tatăl ei,să mai facă una,în plus,fără a da nicio explicație.

După un timp,veni tatăl ei să vadă cum merge lucrarea pe care a încredințat-o acelor oameni,nu mică i-a fost mirarea să vadă cele trei ferestre,în loc de două,câte poruncise el.Bineânțeles că s-a înfuriat nespus de tare crezând că acei oameni i-au nesocotit porunca și,pe loc se gândi sa-i pedepsească.

Acei oameni nu doreau să dea vina pe acea copilă,căci văzând mânia tatălui ei,gata să coboare asupra vinovatului,li s-au făcut milă de ea și erau pe punctul să mărturisească greșeala pe care au făcut-o.Însă Varvara se arătă tatălui ei și îi spuse:

-Tată,acești oameni n-au nicio vină!

-Cum așa?

-Eu le-am poruncit să facă a treia fereastră.

-Cum ai îndrăznit să-mi nesocotești porunca și de ce ai vrut încă o fereastră?

-Cea de a treia fereastră,de fapt cele trei ferestre închipuiesc taina sfintei Treimi:Tatăl,Fiul și Sfântul Duh.Este marea taină a creștinătății de care ai dorit să mă ți departe de ea ,de Dumnezeul meu pe care am hotărât să-l slujesc și să-l urmez.

-Cum îndrăznești?!….

Atunci tatăl ei a poruncit să fie chinuită și obligată să se închine la idoli.Varvara refuză însă ceea ce a atras mânia tatălui său.Fără urmă de milă ,hotărî să-și ucidă fica,orbit fiind de duhul cel rău,care-i șoptea să facă rău…..

Astfel că mânia sa a fost mult mai puternică decât iubirea de tată,orbindu-l pentru o clipă,îndeajuns cât să facă o asemenea grozăvie.

Din Viețile Sfinților aflăm că după această faptă,un trăznet l-a lovit,doborându-l la pământ,sfârșind cu amintirea dureroasă a ficei ucise.

2.Povestea Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae a trăit pe vremea impătaților Dioclețian și Maximian.Din Viețile Sfinților aflăm că acesta de mic copil s-a apropiat de biserică,de rugăciune și de Dumnezeu.Viața sa era închinată lui Dumnezeu și slujirii aproapelui,încununându-se astfel cu virtuțile nepieritoare:mila,iubirea și faplele bune.A fost călugăr iar mai târziu,datorită vieții îmbunătățite,a ajuns episcop.

Viața lui este cunoscută ca fiind închinată binelui ,ajungând mare făcător de minuni.Tradiția spune că nimeni nu a rămas nemiluit,neajutat de sfântul.Din timpul vieții sale a fost cunoscut ca fiind ”moșul” care face daruri,tuturor copiilor dar și adulților.Practic,azi,este cunoscut de moșul care pune în ghetuțele celor mici daruri dar,atunci când este cazul,mai pune și câte o nuielușă.

În” ghetuțele sufletelor ” noastre mereu pune daruri ,chiar și atunci când nu-i cerem.Este Sfântul care revarsă milă și multă dragoste față de aproapele,nu doar într-o anumită perioadă de timp,ci mereu este lângă noi,atunci când îi cerem ajutorul.El este asociatcu imaginea unui moș care este îmbrăcat haios,producând bucurie copiilor .Atunci când este așteptat de către copii,se realizează un ritual binecunoscut:se curăță și se pregătesc ghetuțele pentru că doar în cele curate moșul va pune daruri.Mai mult,înainte de a veni, el este așteptat de către copii cuminți și rugat prin scrisori să vină cu anumite daruri.Moșul,conștiincios va pune în săculețul său mulțimea de daruri gata să poposească în casele celor mici și mari,deopotrivă.El vine în fiecare an,de fiecare dată,gata să reverse din sacul său darul potrivit pentru fiecare dintre noi.

Se cuvine dar,să nu oprim aceste minuni,de a primi în viața noastră acea lumină care aduce bucuria și speranța în suflet.

3.Povestea Muceniței Filofteea

Micuța Filofteia s-a născut în cetatea Târnova,din părinți bulgari.Rămasă orfană de mamă,de timpuriu ,merse pe cale bisericii,bucurându-se de învățăturile acesteia.Astfel,sufletul ei se hrănea cu o hrană nestricăcioasă,duhovnicească,plină de har, întărindu-i inima spre a face cele drepte și curate.Mai târziu,începu a pune în practică cele învățate și se indeletnici cu milostenia și rugăciunea,împodobindu-și sufletul cu lumina dumnezeiască a Duhului Sfânt.

Se întâmplă ca tatăl ei să se recăsătorească iar mama vitregă nu o prea avea la suflet,mai mult,văzând faptele ei cele multe de milostenie,începuse să o pizmuiască,de multe ori lovind-o,ori spunând-o tatălui ei.De multe ori ,micuța Filofteia își schimba hainele cele noi și frumoase cu ale altor fetițe de vârsta ei,ori mâncarea pe care o avea o dădea sărmanilor.

Odată,pe când Filofteia mergea la câmp unde muncea tatăl ei,toată mâncarea pe care mama ei o pregătise pentru el,o dădu sărmanilor întâlniți în cale.Acest lucru l-a înfuriat pe tatăl Filofteiei iar supărarea a fost atât de mare încât luă o secure și o aruncă spre fetiță.A fost un moment nefericit căci acest lucru i-a adus moartea.

Viața ei a fost precum un crin bine mirositor,așa a fost și moartea ei,trupul ei neputrezind,căci faptele bune erau precum mirul ori tămâia care se înalță spre Dumnezeu și oameni.Și astăzi trupul ei este așezat la Curtea de Argeș și stă dovadă a mântuirii și sfințeniei noastre,așa cum Dumnezeu ne-a înzestrat.Se cuvine dar,mai mult ca oricând să căutăm bogăția cea nepieritoare,nestricăcioasă care niciodată nu se va lua de la noi.

4.Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos

Nașterea Domnului Iisus Hristos s-a săvârșit în chip minunat.Această minune nu poate fi înțeleasă ori acceptată decât pe calea credinței,punctul în care orice fel de întrebare,de nelămurire pentru omul modern,încetează.

Paradoxal,însă,deși împărat,el nu avenit în lume în condiții care țin de acest rang,de această demnitate.Nu s-a născut într-un palat,nu a avut haine de bumbăcel,moi ,catifelate.A venit într-un mod aproape contestat de mintea omenească,acceptând sărăcia,lipsurile,încă de la început.Prin aceasta ne-a dat un exemplu,anume,că adevărata bogăție nu stă în materia aceasta atât de glorificată,ci mai de preț este bogăția pe care nu o fură nimeni și nici molia nu o strică.

Maica Domnului a fost vestită în chip miraculos de către ingerul Gavriil,toate evenimentele s-au petrecut când Dumnezeu a voit.Când a venit Hristos în lume,a venit atât la cel bogat cât și la cel sărman.El se naște,practic în fiecare moment al vieții noastre,atunci când din valea plângerii,a păcatului,ni se arată steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la staul.Vestea nașterii este adusă de către îngeri atunci când ne trezim din întunericul neștiinței și al păcatului.Acea iesle nu este altceva decât sufletul omului care fie îl primește,fie nu,pe Hristos.El vine în fiecare an,în fiecare clipă,depinde de disponibilitatea pe care o arătăm,ca el să vină sau nu.

5.Sfântul Arhidiacon Ștefan

Sfântul Ștefan a fost primul mucenic care și-a dat viața pentru Hristos și pentru credință.Oamenii,datorită puterii cuvintelor sale,îl numeau prooroc,alții îl vedeau ca fiind un înșelător.Părerea oamenilor era împărțită,însă el binevestea pe Fiul lui Dumnezeu,învățătura creștină și uneori mustra poporul pentru rătăcirea lui de la dreapta credință.Tocmai acest lucru a atras antipatia cărturarilor și nu numai,aceștia hotărând să-l ucidă cu pietre căci ,spuneau ei,hulea cuvântul și numele lui Dumnezeu.

Se spune că fața lui strălucea în momentul în care era lovit cu pietre și ,mai mult,se ruga lui Dumnezeu să nu le socotească păcatul acesta,ci să-i ierte.Așa a sfârșit sfântul Ștefan,numit și întâiul mucenic al bisericii creștine.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: