Cristina Nemeş:,,Povestiri pentru copii după vieţile sfinţilor”-luna martie

1.Viața Sfântului Gherasim

Acesta ,de mic copil s-a deprins cu rugăciunea și cu postul iar de tânăr a intrat în monahism,având mare dragoste de Dumnezeu.A ales calea sihăstriei,învrednicindu-se de a face mari minuni.Vindeca deseori bolnavi,rugându-se lui Dumnezeu pentru sufletul care pătimea.

Din viețile sfinților aflăm că s-a împrietenit cu animalele sălbatice,știindu-le graiul.Astfel,avea mereu pe lângă sine un leu.Acest animal nu făcea nimic altceva decât că-l păzea pe singurul măgăruș pe care sfântul îl folosea la diferie treburi,cea mai importantă fiind aceea de a căra apă pentru sfânt.

Odată se întâmplă ca leul să adoarmă în timp ce-l păzea pe măgăruș și,tocmai atunci se întâmplă ca pe acolo să treacă un grup de călători.Aceștia văzând că măgărușul era singur,de capul lui în pustietatea aceea,nevăzându-l pe leu,au hotărât să-l ia pe măgăruș.Ceea ce au și făcut.Spre seară,monahul care-și făcea ucenicia la Gherasim,negăsind măgărușul a socotit că leul l-a mâncat pe măgăruș.Ducându-se la Gherasim,i-a spus acest lucru:că măgărușul a fost mâncat de leu!

Atunci sfântul a hotărât ca leul să facă ceea ce făcuse măgărușul mai înainte,adică să care el apa.Ceea ce se și întâmplă.Leul a preluat atribuțiunile măgărușului ,cărând apă ,fără să spună nimic.

Vremea a trecut ,fără să se întâmple nimic deosebit,doar că ,într-o zi se întâmplă ca acei călători,la întoarcere,să treacă tot pe acolo.

Aceștia trecând pe lângă râu,se întâmplă ca leul să fie acolo să aducă apă.Văzând leul acea mulțime și recunoscând măgărușul ,a sărit în mijlocul ei,speriind oamenii,l-a luat pe măgăruș și l-a dus stăpânului său.

Văzând Gherasim una ca aceasta a zis:

-În zadar am grăit rău despre leu.Să fie mai departe slobod și să petreacă mai departe după obiceiul său.

Atunci leul,plecându-și capul,drept semn de mulțumire,a luat calea muntelui.

Tot din viețile sfinților aflăm că leul a simțit când Gherasim a murit.Acesta a venit și plângea precum un copil după mama sa.

Așa s-a sfârșit Gherasim ,cel iubitor de Dumnezeu și de creația lui Dumnezeu,cel care înțelegea graiul animalelor.

2.Cei doi frați:Pavel și Iuliana

Aceștia au trăit pe vremea împăratului Aurelian.Se trăgeau dintr-un neam ales și fuseseră crescuți în chip deosebit de frumos,deprinși fiind cu postul și cu rugăciunea.Aflăm că Pavel citise cu multă grijă Sfintele Scripturi,și deseori o îmbărbăta și pe sora lui,spunând că vor veni zile de mare prigoană asupra creștinilor,dar să nu se teamă ,căci Hristos îi va întări.

Venind odată în cetate împăratul Aurelian,a pus toată cetatea să se închine la idoli.Pavel și Tabita au renunțat să facă acest lucru,ceea ce a stârnit mânia împăratului.Pavel a fost supus la diferite cazne iar sora lui văzând prin ce suferințe trece fratele ei a început să strige împăratului că fratele ei suferă pe nedrept.Fratele ei a început să o îmbărbăteze spunând că suferă pentru Hristos și că trebuie să se înarmeze cu mult curaj.Atunci și Iuliana a început să vorbească despre Hristos ,spunând că El este Dumnezeul cel adevărat.

Auzind una ca asta ,împăratul porunci să fie uciși amândoi.Așa au sfârșit cei doi frați:Pavel și Iuliana,pe care îi serbăm pe 4 martie.

3.Povestea monahului Marcu

Aceasta este o întâmplare cu totul minunată,de unde vedem cum Dumnezeu ,de multe ori lucrează prin oamenii cei simpli dar cu inimă curată,cum pe cele mai de jos și nebăgate în seamă,Dumnezeu le ridică și le pune în ”capul unghiului”,

cum ar spune psalmistul.

Despre acest sfânt aflăm că de mic copil s-a îndeletnicit cu citirea Sfintelor Scripturi,cu viața curată,cu rugăciunea și cu postul.Liniștea și depărtarea de tot ceea ce era zadarnic,l-au determinat să aleagă viața monahală,slujind lui Dumnezeu.Odată,aflându-se în curte,rugându-se,veni la dânsul o hienă sălbatică aducând cu sine pe puiul ei care era orb și într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să-i vindece puiul.Atunci sfântul,cuprins de milă,atingând ochii puiului,rugându-se,i-a dat vederea.

După câteva zile ,hiena i-a adus sfântului o piele de berbec drept mulțumire că i-a vindecat puiul.Văzând una ca asta sfântul nu a dorit să primească pielea ,până când avea să-i promită un lucru,anume:că pe viitor nu va mai ataca oile oamenilor.Hiena ,a promis că va face întocmai ,numai ca acesta să primească darul.Iată cum Dumnezeu se îngrijește de toate ale sale.

4.Cei 40 de mucenici din Sevastia

Cei 40 de mucenici sunt din locuri diferite dar făceau parte din aceeași ceată ostășească.Ei au fost prinși din pricina mărturisirii lui Hristos și au fost duși la cercetare.Cu toate rugămintele,amenințările ,nu au fost înduplecați să jertfească idolilor.

Una din cazne a fost că în plină iarnă aceștia au fost puși în mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei.Însă cei care au rămas pe margine au văzut că sfinții erau înconjurați de o lumină și de cununi.

Când s-a făcut ziuă,li s-a zdrobit fluierele picioarelor,dându-și astfel sufletele în mâna lui Dumnezeu.Pomenirea lor se săvârșeșe pe 9 martie.

5.Viața Sfântului Chiril

Acest Sfânt a trăit pe vremea împăratului Constantin și era din neam bun,din părinți binecredincioși și bineplăcuți lui Dumnezeu.

Despre acest sfânt aflăm că a păzit cu stășnicie viața curată,închinată lui Dumnezeu,dogmele apostolice și credința în Dumnezeu.

În vremea aceea se afla pe tronul de la Cezareea Palestinei ,Acaciu,care schimbă o învățătură de credință adevărată.Chiril însă luptă pentru dreapta credință ,chiar dacă acest lucru i-a atras numeroase suferințe.A fost chiar surghiunit,însă nu a renunțat niciodată la a vesti credința cea adevărată.

7.Alexie,omul lui Dumnezeu

Alexie s-a născut la Roma fiind singurul copil al patricianului Eufimian și al Aglaidei,care erau de neam nobil și bogați.

De mic copil avea înclinație spre rugăciune și fapte bune,astfel că ,tânăr fiind,refuză să se căsatorească și plecă,fără știrea părinților,la Edesa.

După foarte mulți ani petrecuți departe de casă,se întâmplă insă o minune.Dorind să ajungă în Tarsul Cilicei ,la biserica sfântului apostolului Pavel,se întâmplă ca vântul schimbă cursul corabiei spre altă direcție,anume spre Roma.Ajungând la Roma a venit la casa părinților săi.Aici însă,nimeni nu-l mai cunoștea și era luat în derâdere și batjocorit,căci hainele pe care le purta erau vechi.Așa a dorit să rămână,până la sfârșitul vieții sale,însă când a simțit că va muri a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este și unde s-a născut.

Lumea găsind-ul ,citind cele scrise pe hârtie ,s-au înspăimântat ,înmormântând-ul cum se cuvine.De aici se vede că de multe ori cei sărmani nu sunt luați în seamă,tocmai statutului lor.Însă de multe ori vedem că Dumnezeu nu caută la haina omului,ci la inima omului.

8.Bunavestire

Această sărbătoare este cu totul minunată,căci prin ea aflăm taina cea din veac ascunsă.În această zi,pe 25 martie,Fecioara Maria ,aflându-se la templu,în timp ce se ruga,a venit,Trimis de către Dumnezeu,un înger,pe nume Gavriil.

Acest înger este căpetenie a oștilor îngerești,aducător de vești bune,mesager al bunului Dumnezeu.

Oamenii,pe zi ce trecea se făceau tot mai răi și înrobiți păcatului,Dumnezeu a hotărât nu să-i piardă,nici să-i pedepsească,ci să-i ajute și,în acest scop îl trimite pe slujitorul său,anume ,pe îngerul Gavriil,la o fecioară,pe nume Maria.

Ceea ce este foarte important este faptul că Dumnezeu nu a obligat-o,ci i-a spus că ea s-a învrednicit să-l nască pe Fiul lui Dumnezeu.Acest prunc se va numi Iisus iar prin El ,mulți oameni se vor mântui.

Salutul din partea îngerului a fost:”Bucură-te!”Iar fecioara se gândea că ce fel de salut poate să fie acesta.După ce îngerul a vestit-o,ea a spus:”Iată roaba Domnului,fie mie după cuvântul tău!”,adică,așa să fie cum ai zis tu.

De atunci s-au săvârșit,după rânduiala lui Dumnezeu,Tainele Cuvântului lui Dumnezeu,pentru mântuirea și izbăvirea noastră.

9.Ioan Scărarul

Numele de Scărarul vine la la ”scara” despre care Ioan a scris.

Despre el aflăm că de pe la vârsta de 16 ani s-a deprins cu toată știința vremii,având dragoste pentru învâțătură.

Citind despre învățătura creștină,acesta s-a hotărât să devină monah în muntele Sinai.Aici s-a deprins cu viețuirea în sihăstrie și dragoste de Dumnezeu.El a scris o carte plină de înălțări duhovnicești și dumnezeiești ,care se numește Scara.

Multe minuni a săvârșit sfântul.Viața lui îmbunătățită,a făcut ca odată un ucenic de-al lui să adoarmă sub o stâncă,însă Ioan a văzut printr-o vedenie că stânca aceea se va prăbuși peste puțin timp.Acesta,se duse să-l trezească repede pe ucenic,salvându-i astfel viața.