Cezarina ADAMESCU:,,DAŢI-MI ÎNAPOI LIMBA ROMÂNĂ! LECTURA – CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI”

Biblioteca – acest leagăn în miniatură al marilor spirite şi civilizaţii – nicicând n-a simţit o mai acerbă nevoie de purificare, de scuturare şi cernere a prafului aşternut incognito pe ideologice şi fără de noimă, tomuri complete, separate, alese. În pofida faptului că nici praful n-ar fi avut dreptul, el încălca orice normă a bunului simţ, orice drept  de control trecând peste cele mai înalte exigenţe. Se insinua la început timid ca apoi să se instaleze confortabil pe coperţile cartonate, pânzate, broşate, pe chipurile veşnic surâzătoare de pe supracoperţi închipuind omagii, imnuri, ode, epode şi alte simbolice forme de adulaţie falsă. Era neîndoios, colţul din bibliotecă cel mai puţin agreat, cel mai puţin vizitat, cu atât mai puţin solicitat, dacă nu ignorat pe de-a dreptul. Şi printr-o strategie unanim acceptată  de către bibliotecare, aşezat întotdeauna la ieşirea din instituţie pentru că niciodată, nimeni n-ar fi fost tentat să-l jefuiască. Chiar şi cel mai înrăit cleptoman, într-un cabinet ideologic ar fi devenit cumsecade!

            Mă gândesc la bieţii şi nevinovaţii copaci, dacă ar fi ştiut cât de făţiş duşmăniţi vor ajunge, cum se vor uita oamenii la produsul lor finit, cu priviri piezişe, s-ar fi lăsat, desigur, pradă flăcărilor sau ar fi murit în picioare şi nu ca aici, înghesuiţi în acest sanctuar răbdător şi supus umilinţei ca nicicare altul, îngăduind ani şi ani povara politizării forţate, a orbirii fără precedent şi fără şansa de a schiţa cel mai mic gest de refuz, de apărare.>>>>>>>>>>>>>