POVEŞTI ÎN AVANPREMIERĂ-Maria Doina Leonte:,,Mâinile”

Era o sâmbătă de toamnă caldă, cu mult aur şi aramă presărate pe frunze. Pe ici-colo, flăcări reci străluceau printre ramuri.

Merele au fost culese de dimineaţă, iar acum îşi aşteptau drumul către beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie.
Estera, sau Steluţa, cum o alintau toţi, îşi privea mama cu admiraţie. Se uita  la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în şold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului…
După câteva momente, Steluţa observă mâinile mamei curăţind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul roşu, îl cuprindeau strâns, apoi cu cealaltă mână, folosind un cuţit special, îndepărtau coaja roşie ce se rotea ca o spirală…,,Mâinile mamei!!!…Ce minune sunt!” şopti ea.  Se hotărî să o întrebe cum reuşeşte să le facă pe toate aşa de bine:
– Mamă, de unde ştii tu să faci atâtea lucruri cu mâinile?
Mama fu surprinsă de întrebare. Stătu puţin pe gânduri, apoi începu să povestească: ,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat mai mult timp atunci când i-a modelat mâinile. I-a făcut cele cinci degete de mărimi diferite ca să poată apuca orice obiect; i-a făcut o palmă în care să poată aduna boabe, sau apă din izvor sau petale de flori…A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată şterge lacrimi. I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav şi pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple…Şi i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt…Şi i-a dat o mână stângă şi o mână dreaptă pentru a-l îmbrăţişa pe cel ce îl iubeşte…” >>>>>>>>>>