CEZARINA ADAMESCU:,,SUB STREAŞINĂ DE SUFLET – O PASĂRE MĂIASTRĂ”

ANA MARIA GÎBU, „Cafea cu zâmbet de rebelă”, „Antim Ivireanu” & “Destine”, Râmnicu Vâlcea, 2011. Cuvânt înainte: George Filip; Postfaţă: Cristina Ştefan.

 

Cum altfel decât măiastră ar putea fi numită pasărea care a ales să-şi clădească sub streaşină de suflet, cuibul râvnit pentru viitorii puişori? Puişori de cuvinte, fără doar şi poate.

Proteguită de distinsul poet din Canada George Filip, sub aripa căruia a ciocnit coaja oului şi a ieşit teafără în căutarea luminii, tânăra speranţă Ana Maria Gîbu, a dat de multe ori proba unui talent precoce în aproape toate domeniile artei, şi a unei râvne de invidiat în asumarea destinului literar, încă din zorii existenţei sale. Eu nu ştiu dacă această copilă s-a jucat cu păpuşile ori cu ursuleţii de pluş. Dar ştiu sigur că, de la şapte ani, jucăria ei preferată a fost cutiuţa fermecată plină de cuvinte color, pe care ea, cu o baghetă fermecată, le-a supus şi le-a făcut ascultătoare. Apoi le-a potrivit în consonanţă cu sufletul ei curat, până a ajuns să modeleze singură, o lume care a uimit lumea scriitorilor. Este cea mai de seamă jucărie. Jocul ei de-a cuvintele şi de-a notele muzicale, a fascinat lumea culturală, nu numai în oraşul ei, Dorohoi, dar şi în alte lăcaşuri din ţară şi din lume. Dar să începem cu începutul.

Mai întâi a fost grădina. Grădina sufletească pe care şi-a propus să o cerceteze, aşa cum Alice şi-a început aventura într-o grădină care a devenit pentru toţi copiii, Ţara Minunilor.  Să tot fi avut vreo 11 ani. Aşa cum încep toate poveştile, „A fost odată o grădină”. Ea s-a pitit, cu toate minunile sale,  între coperţile unei cărţi minunate. Se numea chiar: „Grădina mea”. Proprietara, cine alta decât micuţa floare care creştea nestingherită în ea, desfăcându-şi petalele, aidoma gingaşei flori a Micului Prinţ de care acesta se simţea răspunzător.  În grădina fermecată a Anei-Maria Gîbu şi-au găsit locul potrivit toate soiurile de  flori şi vieţuitoare minuscule, lujeri subţirei prefăcuţi de micuţa zână în seminţe chihlimbarii de cuvânt. An de an au fost crescute cu drag şi stropite în  roua sufletească până au devenit, sub oblăduirea soarelui darnic, flori neasemuite. >>>>>>>>>>