IOANA STUPARU:,,ELEGII DE ODINIOARĂ”
noiembrie 23, 2011 at 10:02 pm
Grădina cu pruni
La casa cu balconul către soare
Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni,
Mă poartă gândul fără încetare
Să mai străbat grădina cu mulţi pruni.
Parcă mă văd cum alergam desculţă
Prin iarba-nrourată ce-mi răcorea piciorul!
Eram pe-atunci decât o copiliţă
Ce nu ştia ce-i grija şi ce-i dorul.
În cămăşuţa de bumbac ‘nălbit
Ce mi-o strângeam pe lângă trupul crud,
Mă aşezam pe-un bulgăr înverzit,
Grădina fremătând să o aud.
Alăturea de mine cânta mama
C-un glas ce-n veci n-am să i-l pot uita,
Iar printre prunii ce-şi legănau poama,
O altă filă-a vieţii se scurgea.
Entry filed under: 1.
Trackback this post