Antoaneta DIOR – ,,DRUMEŢUL TRECĂTOR”
Plâng mormintele pe clipe, jeluite pe-nserat
Scormonite, găurite, pe tezaurul surpat.
Însă umbra depărtării şi-a trecutului urmat
De-amintiri şi precupeţe, iese iarăşi la scăldat.
Haitele de câini stinghere, oarecum în colţişor
Îşi aşteaptă trecătorul, speriat în gaşca lor.
Caută în apărare, cu piciorul să-i lovească
Însă haita în turbare sare fără să gândească.
Iar buimacul trecător, în legimită-apărare
Din instinct, loveşte haita, spre-a lua-o-n depărtare.
Entry filed under: 1.
Trackback this post