PETRU DINVALE:,,POEZIA DORULUI DE STRĂBUNI”
MAMA
N-o ştiţi pe mama, nu puteţi s-o ştiţi
Cum noi copiii ei o ştim de-acasă.
Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi
Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.
.
Când ne punea mâncare-n farfurii
Spunea câte-un cuvânt la fiecare
Ca un maestru de ceremonii
Pornit să-mpartă daruri de mâncare.
.
Apoi la treabă ne mâna grăbit
Să ştim că viaţa dă, dar ne şi cere
Iar noi credeam că totu-i gratuit
Aveam şi punctul nostru de vedere.
Entry filed under: 1.
Trackback this post